Sărbătoare 15 septembrie. Un mare sfânt este pomenit în calendar: mulți români îi poartă numele

Ortodoxe
Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului; Sf. Mare Mc. Nichita; Sf. Ier. Visarion, arhiepiscopul Larisei

Greco-catolice
Sf. m. Nichita Gotul; Sf. Fecioară Maria Îndurerată

Romano-catolice
Sf. Fc. Maria Îndurerată

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș mitropolit al Banatului este sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română la 15 septembrie.

Sfântul Iosif cel Nou s-a născut în orașul Raguza din Dalmația, pe malul Mării Adriatice, în anul 1568, într-o familie de vlahi. Tatăl său, Ioan, era proprietarul unei corăbii cu care făcea comerț în apele Mediteranei. Aromânii (numiți de slavi vlahi sau morlachi, iar de turci karavlahi, adică vlahi negri) erau vestiți, alături de italienii raguzani și de venețieni, nu numai ca navigatori, ci și ca negustori.

Rămânând orfan de tată la vârsta de 12 ani, tânărul Iacob, numele din botez, a rămas în grija mamei sale Ecaterina, care s-a mutat la Ohrida. A mers la școală până la vârsta de 15 ani, când, urmând un îndemn de sus, a intrat în Mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida.

Călugărindu-se de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timișoarei, păstorind între anii 1650-1653.

Din scaunul mitropolitan s-a retras de bunăvoie la Mănăstirea Partoș, unde a mai trăit câțiva ani, după care s-a mutat la veșnicele locașuri. Lespedea care-i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut, având următoarea inscripție: "Prea Sfințitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timișoarei".

În anul 1929, preotul Bizerea scria că "încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor și între călugări amintirea unui Sfânt adevărat".

Din anul 1782 s-a păstrat icoana Sfântului Iosif cel Nou, pictată de preotul Ștefan Bogoslovici, la cererea protopopului Jebelului, Ioan Șuboni, care a donat-o mănăstirii spre a fi așezată deasupra mormântului.

La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș și strămutarea moaștelor sale din biserica Mănăstirii Partoș în catedrala mitropolitană din Timișoara. Canonizarea solemnă a avut loc în zilele de 6-7 octombrie 1956, la Timișoara. De atunci și până astăzi moaștele Sfântului Iosif odihnesc în dreapta pronaosului catedralei, în raclă din lemn de palisandru, tisă și lămâi frumos sculptată.

* Sfântul Mare Mucenic Nichita, adică "Biruitorul", a pătimit martiriul de la goți în anul 372 pe pământul țării noastre. Sfântul era de neam grec, din Cilicia, Asia Mică. Părinții săi au fost aduși de goți și colonizați în Dacia după anul 258.

Sfântul Nichita s-a născut într-un sat din câmpia Dunării, la începutul secolului IV. Călugărindu-se la una din mănăstirile din sudul Dunării, sau poate în Munții Buzăului, unde era o mică așezare monahală cunoscută, tânărul ostaș al lui Hristos, Nichita, a fost hirotonit preot și a fost misionar prin sate, catehizând și botezând mulți daco-romani și goți.

În timpul persecuție dezlănțuită de conducătorul goților Athanaric împotriva creștinilor, în anul 372 preotul Nichita a fost prins de ostași în biserică și ars de viu în fața sfântului altar, în ziua de 15 septembrie. Vina lui era că îi îndemna pe creștini să nu jertfească unui idol al goților pe care îl purtau într-o căruță prin sate.

Sfintele sale moaște, câte au mai rămas din foc, au fost adunate de creștini și cinstite cu mare evlavie. În anul 451, au fost duse în Cilicia, și așezate într-o biserică din orașul Mopsuestia, cinstindu-se ca "mare mucenic" în toată Biserica creștină.