Sărbătoare 13 septembrie. Mari sfinți sunt pomeniți în calendar: cui trebuie să spui "La mulți ani!"

Ortodoxe
Târnosirea bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. Sfințiți Mc. Corneliu Sutașul și Ciprian, episcopul Cartaginei; Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian

Greco-catolice
Sfințirea bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. m. Corneliu Sutașul

Romano-catolice
Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv.

Biserica Ortodoxă sărbătorește în ziua de 13 septembrie sfințirea bisericii Învierii din Ierusalim.

Biserica Învierii sau Biserica Sfântului Mormânt este o construcție ridicată de Sfânta împărăteasă Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), în Ierusalim, pe muntele Golgota, unde a fost răstignit Mântuitorul Hristos, deasupra Sfântului Mormânt.

În urma înfrângerii revoltelor iudaice, împăratul roman Hadrian (117-138), care nu-i suporta nici pe iudei, nici pe creștini, a construit în locul cetății Ierusalimului, distrusă de Tit (79-81), o nouă cetate în numele său, numind-o Elia Capitolina.

Atunci mormântul Domnului a fost astupat cu pământ și cu pietre, iar pe Golgota a fost zidit un templu închinat zeiței Venera: "A făcut locuințe idolești ca urmașii să uite cu totul pe Hristos și locurile acelea, pe care au umblat picioarele lui Hristos, să nu le mai pomenească niciodată. Însă ticălosul singur a pierit și locul cel sfânt iarăși l-a proslăvit Împăratul slavei" (Viețile Sfinților).

La Ierusalim, a trimis-o împăratul Constantin cel Mare pe împărăteasa Elena cu mult aur și i-a scris patriarhului Macarie (314-333) ca să o ajute la ridicarea sfântului locaș.

Sfânta Elena a dărâmat construcțiile ridicate de Hadrian, curățind și înnoind cetatea. A aflat Crucea pe care a fost răstignit Hristos și mormântul și a întemeiat o biserică minunată, îngrădind cu un zid locurile unde S-a răstignit Hristos și unde S-a îngropat, pentru că nu erau departe unul de altul, așa cum arată Sfântul Evanghelist Ioan: " Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat" (Ioan 19, 41).

Sfânta Elena a zidit și alte biserici în Betleem, pe Muntele Eleonului și în grădina Ghetsimani și în multe locuri sfinte, și le-a înzestrat, scrie agerpres.ro. Însă biserica de pe mormântul Domnului era mai frumoasă și mai mare decât toate.

Finalizarea construcției și sfințirea ei, Sfânta Elena nu le-a mai văzut, căci întoarsă la Roma a trecut în veșnicie.

În urma definitivării lucrărilor de construcție, care au durat zece ani, împăratul Constantin cel Mare a invitat episcopii din toate țările în Ierusalim, la sfințirea bisericii.

"Și era multă mulțime de arhierei adunați, din Vithinia, din Cilicia și Cappadocia, din Siria și Mesopotamia, din Finicia și Arabia, din Palestina, din Egipt, Africa, Thivania și din Persia a venit un episcop. Și credincioși, mulțime fără de număr, din toată lumea s-a adunat, încât hotarele Ierusalimului nu-i încăpeau pe ei. Și s-a sfințit Biserica Învierii lui Hristos în luna septembrie în 13 zile și tot Ierusalimul s-a înnoit, la treizeci de ani ai împărăției lui Constantin" (Viețile Sfinților).

Sfântul și întocmai cu apostolii împărat Constantin cel Mare a hotărât în acea zi, împreună cu sfinții părinți, ca sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim să fie prăznuită de toate bisericile din toată lumea, în fiecare an.

* Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 13 septembrie.

A fost unul din centurionii împăratului Tiberiu (14-37) din cohorta "Italica" din orașul Cezareea Palestinei.

Corneliu era un om bun și milostiv așa cum se arată în Faptele Apostolilor: "Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș, din cohorta ce se chema Italica. Cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna" (Fap. Ap. 10 ; 1, 2). Aflând despre învățăturile și patimile Domnului Iisus Hristos începuse să creadă și se ruga lui Dumnezeu ca să-l învrednicească a primi sfântul botez.

Pentru cineva care nu era evreu acest lucru era însă nepermis în acel moment.

De abia după Sinodul Apostolic de la Ierusalim, care a avut loc în jurul anului 50, au fost primiți în Biserică cei dintre neamuri, păgâni, cei netăiați împrejur. Tăierea împrejur era impusă de legea lui Moise și era o practică absolut obligatorie pentru evrei.

La Sinodul Apostolic de la Ierusalim, primul Sinod al Bisericii, Sfinții Apostoli au hotărât ca neamurile nou creștinate să rămână fără tăierea împrejur. Corneliu Sutașul a fost cel dintâi dintre neamuri botezat.

După primirea sfântul botez, Corneliu l-a însoțit pe Sfântul Apostol Petru în misiunea de propovăduire, iar mai pe urmă a fost hirotonit episcop. A fost prins în orașul Schepsia de către senatorul Dimitrie, care l-a obligat să jertfească idolilor. Arătându-și în fața acestuia puterea rugăciunii sale la adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Dimitrie s-a botezat împreună cu familia sa și alte 277 de persoane.

* Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop era originar din satul Silvașul de Sus. Părăsind casa părintească s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Prislop.

După un număr de ani petrecuți aici, dorind să ducă o viață și mai liniștită, a găsit un loc mai depărtat, unde și-a săpat singur, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de "chilia" sau "casa sfântului". Acolo și-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni și post, până când viața i-a fost curmată de niște vânători, care l-au împușcat fără voie.

Nu se știe cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a viețuit în secolul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.