Un personaj a cărui personalitate a fost des exploatată de autorii de carte și regizorii de film (peste 60 de filme au abordat acest subiect). Pe cât de popular a fost Jack Spintecătorul în literatură și non-ficțiune, pe atât s-a bucurat de notorietate în filme artistice și de televiziune de succes.
Jack the Ripper a fost o figură constantă a fricii și terorii cinematografice care se întinde până în zilele filmului mut. Din punct de vedere vizual, conceptul Spintecătorul a fost considerat atrăgător pentru toate tipurile de realizatori de film, astfel că o producție care-l are în centru atenției pe Jack Spintecătorul este puțin probabil să-și piardă vreodată popularitatea.
Hitchcock, primul care l-a adus pe Jack the Ripper pe marile ecrane
Primul film Ripper a apărut în 1926 și a fost adaptarea lui Alfred Hitchcock după faimosul roman al lui Marie Belloc Lowndes, The Lodger. Un film mut, în care rolul lui Jack Spintecătorul fusese jucat de actorul Ivor Novello, care-și adusese contribuția la realizarea acestei producții cerând modificări în scenariul original, mai ales în partea finală. Novello nu dorea ca publicul să-l perceapă ca fiind un răufăcător, astfel că a rescris scenariul în așa măsură încât la sfârșitul filmului, personajul interpretat de el va fi găsit nevinovat.
Deși nemulțumit de această decizie, Hitchcock a fost nevoit să accepte dorința actorului deoarece miza pe succesul filmului său cu gândul la notorietatea lui Novello. Avea să constate mai târziu că nu reputația actorului dădea neapărat tonul în film, dar publicul simpatiza mai ușor cu un personaj nevinovat decât cu unul negativ, lucru de care a ținut cont și în următoarele sale producții cinematografice.
Citește continuarea pe Descopera.ro
