Șnurul alb-roșu care însoțește astăzi mărțișoarele este, de fapt, Mărțișorul autentic de altădată. Cele două fire răsucite nu aveau atașate obiecte la începuturile sale. Specialiștii etnografi ne explică de ce mărțișorul este alb și roșu.
Mărțișoarele sunt simboluri ale renașterii naturii odată cu venirea primăverii și au rol de talismane.
Primul mărțișor a fost șnurul împletit din fir alb și negru, cel din urmă fiind înlocuit în timp cu un fir roșu, culoare care protejează de rele și exprimă iubirea în credința populară. Albul, la rândul său, semnifică puritate și energie.
De ce mărțișorul este alb și roșu. Jocul anotimpurilor
O altă simbolistică a șnurului bicolor este aceea că albul reprezintă iarna, iar roșul, vara. Pe de altă parte, roșul ar fi putut înlocui negrul pentru a aduce aminte de anumite sacrificii.
„Șnurul este mai important decât obiectul atașat lui. Acesta este mărțișorul autentic“, spune Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român din Capitală. La începuturile sale, șnurul se realiza din două fire răsucite de lână.
În credința populară, Baba Dochia ar fi fost cea care ar fi tors firul, în timp ce urca cu oile la munte. Așa cum ursitoarele torc firul vieții copilului la nașterea acestuia, la fel și Baba Dochia toarce firul unui nou an, care debutează primăvara, odată cu.
De ce mărțișorul este alb și roșu
Ce simbolizează Mărțișorul era primit de copii, băieți și fete, de la părinți, în dimineața zilei de 1 martie. Aromânii puneau mărțișorul în piept sau la mână în seara zilei de 28 sau 29 februarie.
Oamenii credeau că mărțișorul îi ferește de boli și de deochi, că vor avea noroc în dragoste și vor fi mai înstăriți. Altfel spus, el este un talisman care apără de rele pe tot parcursul anului.
Primele obiecte atașate șnurului bicolor au fost monedele de aur și argint.
Au urmat apoi mici bijuterii, de obicei din argint, și mult mai târziu au apărut mărțișoarele din lemn și din cânepă. În tradiția populară, aducătoare de noroc sunt mărțișoarele care au formă de trifoi. Inima este simbol al iubirii, iar ancora – al credinței.
