În perioada interbelică, românii consumau trei mese pe zi, însă destul de sărace pentru organism. În familiile cu o situație materială precară, carnea se consuma în special de sărbători, pe când familiile înstărite își permiteau să mănânce carne săptămânal.
“Statisticile arată că un orădean a consumat în medie 19 kilograme de carne în 1930, adică aproximativ 1,6 kilograme lunar. Progresul economic din anii ’30 a dus la creșterea consumului. În 1939 același orădean consuma în medie 47,7 kg, adică aproape 4 kilograme de carne lunar”, potrivit oradeamea.ro, citată de Vocea Transilvaniei.
Se mânca în principal carne porc, apoi carne de pasăre, vită și foarte puțin pește. Tot în anul 1939, orădeanul consuma jumătate de pâine pe zi, preferând pâinea neagră celei albe.
“În ceea ce privește alimentele nesănătoase, consumul de zahăr era de 22,5 kg pe an și cel de cafea 1 kg pe an. Nu se știe cam de câte ori ieșeau orădenii în oraș, însă cifrele oficiale înregistrau în 1939 consumul de bere la 7,5 litri/persoană, adică cam două halbe de bere lunar, locuitorii orașului preferând vinul”, scrie János Fleisz, în cartea „Metamorfoza unui oraș: Oradea 1859-1940″.
Restaurantele obișnuite ofereau 10-12 feluri de mâncare, băuturi diverse, cafea. Prețurile erau rezonabile. În 1938, o porție de supă costa 16-20 de lei, o friptură de porc 18-20 de lei, o salată de roșii 8-10 lei, un litru de vin de masă 16-20 de lei iar o cafea mare 8 lei.
Cu o alimentație destul de săracă, dietele nu erau la mare modă, așa cum se întâmplă acum. În anul 1923, ziarul orădean Nagyvarad publica următoarea rețetă de „dietă interbelică”:
„Luni – Supă de ciuperci. Varză cu roșii.
Marți – Supă de chimen. Mâncare de mazăre
Miercuri – Gulaș
Joi – Supă de carne. Tăieței cu varză
Vineri – Supă de gulii. Colțunași cu marmeladă.
Sâmbătă – Supă de fasole. Sarmale.
Duminică – Supă de legume. Papricaș de pui”.
E greu de crezut că, în ziua de azi, doamnele sau domnișoarele ar apela la o astfel de dietă pentru a scăpa de surplusul de kilograme. Este o dietă pe care nutriționiștii o consideră cu totul nepotrivită zilelor în care trăim, date fiind activitățile de acum, care necesită mai puțină energie.
