Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar a stârnit de-a lungul timpului curiozitate cercetătorilor datorită trăsăturilor acesteia. Însă, unul dintre cele mai mari mistere are legătură cu nuanțele de culoare pe care le văd astronomii când studiază planeta. În acest sens, un studiu ne arată ce anume cauzează culorile și vârtejurile planetei Jupiter.
Astrofizicienii Navid Constantinou și Jeffrey Parker au lansat o teorie inedită care spune că „fluxurile de jeturi, care controlează fluxul de gaze din jurul atmosferei exterioare, se formează cu ajutorul gazelor magnetizate de sub suprafața planetei".
Mai mulți curenți de pe Jupiter se propagă de la vest la est, fiind similari cu cei de pe Pământ. Spre deosebire de cei de pe planeta noastră, pe Jupiter curenții sunt mai netezi și drepți. Astfel, norii de amoniac din atmosfera superioară a lui Jupiter sunt transportați de acești curenți și formează dungile colorate de pe planetă.
Misterul din spatele culorii lui Jupiter a fost elucidat
O echipă internațională de cercetători a studiat dovezile recente furnizate de sonda Juno ce a analizat straturile gazoase ale lui Jupiter. Astfel, au descoperit că curenții lui Jupiter ajung la adâncimi de 3.000 de kilometri sub norii lui Jupiter ce au culori precum alb, roșu, portocaliu, maro și galben, sugerează informațiile prelevate de Juno.
Jupiter este format în mare parte din hidrogen și heliu, astfel prezintă o presiune intensă de gaz sub suprafața sa, ceea ce poate forța electronii să-și piardă moleculele de hidrogen și heliu.
Specialiștii susțin că interacțiunea dintre atmosfera lui Jupiter și câmpul său magnetic este cea care produce straturile vizibile de pe suprafața planetei. Navid Constantinou, cercetător din cadrul Universității din Australia, a declarat că până în prezent erau cunoscute doar câteva detalii despre ce se află sub norii lui Jupiter.
Specialiștii susțin că un câmp magnetic puternic suprimă curenții de pe Jupiter. În cadrul cercetării au fost utilizate calcule matematice pentru descoperirea instabilității ce duce la apariția curenților atunci când câmpurile magnetice sunt prezente.
Sursa
