Fecioara Maria de la Guadalupe, minunea care a cutremurat biserica catolică. 10 milioane de pelerini, în Mexic

Peste 10 milioane de pelerini au ajuns pe colina sacră din Tepeyac, Mexico City, unde și-a făcut apariția Fecioara Maria în urmă cu 488 de ani, ceva mai puțin decât cei 12 milioane de anul trecut.Înrtr-un raport despre această sărbătoare liturgică  David Leon Romero, coordonatorul național al Protecției Civile, a informat la conferința de joi dimineață (la ora locală 08:00), că erau deja 9,8 milioane oameni, potrivit Prensa Latina. Această mulțime era concentrată în interiorul basilicii, la marea terasă unde se află biserica, și pe străzile din jur. Toată zona a devenit o tabără gigantică plină de corturi și alte adăposturi. Pelerinajul din 2019 în cifre: 4.700 de pelerini au avut nevoie de asistență medicală, s-au făcut 16 transferuri la spital, 111 persoane dispărute, 550 de tone de gunoi, 96.000 de litri de apă. A fost raportat și decesul unei persoane vârstnice, din cauze naturale.

Fecioara Maria de la Guadalupe - o istorie veche de aproape 500 de ani

Ce n-au reușit să facă misionarii spanioli a făcut Sfânta Fecioară: i-a convertit pe mexicani la creștinism prin cântece și flori.

În dimineața zilei de 9 decembrie a anului 1531, un campesino, un țăran indian, un om sărac, simplu, un dezmoștenit al pământului, mergea pe drumul care ducea spre Ciudad de Mexico.

Avea 48 de ani, se convertise și se botezase de curând, și acum mergea la mănăstirea Sfânta Cruce a franciscanilor din marginea orașului Mexico să asculte liturghia și să continuie instrucția religioasă. La botez și-a părăsit muncile păgâne și și-a luat numele de Juan Diego.

Trecând pe lângă colina Tepegac aude un concert extraordinar de păsări: ecoul repeta melodiile ca o muzică cerească. Surprins, țăranul se întreabă: „Sunt oare vrednic de ce aud? Nu cumva visez? Oare m-am trezit? Unde sunt? Oare în paradisul pământesc despre care ne-au vorbit bătrânii, înaintașii noștri? Sau sunt deja în cer?”

De doi ani de când îi murise soția, Maria Lucia, încreștinată și ea, nu mai dorea altceva decât să moară și să o reîntâlnească în cer. Cântecul încetează. Privind în jur aude de sus un glas care-l cheamă pe nume: „Juanito, Juan Dieguito!”

Îl invită să se apropie. Când ajunge pe vârful colinei, o femeie de o frumusețe supraomenească îi spune: „Află, Juan Diego, tu care ești unul din copii mei cei mai mici, că eu sunt Fecioara Maria, Mama Dumnezeului adevărat, Creatorul viu, Stăpânul cerului și al pământului. Doresc ca în acest loc să se construiască un sanctuar («teocalli» în indiană) care să-mi fie consacrat, ca cei care mă caută să mă găsească, și, de asemenea, eu să-mi pot arăta compătimirea și iubirea față de toți locuitorii țării tale. Eu voi fi prezentă ca să ascult rugăciunile, plângerile și suferințele și ca să-i mângâi pe nenorociți și ca să-i apăr pe toți cei care cer ocrotirea mea”.

Și îl trimite la episcopul, desigur spaniol, Juan Zumarraga să-i transmită dorința ei. Merge de îndată la palatul episcopal. Aici știm ce-l așteaptă: nu-l crede nimeni.

E luat în râs, alungat de servitori, și i se refuză audiența la episcop; ce să caute la episcop un țăran mizerabil, îmbrăcat cu o ayata grosolană (ayata este pătura aceea cu o gaură în mijloc în care se bagă capul, pe care o poartă și azi țăranii mexicani). Stă ceasuri întregi în curte. Cum nu pot scăpa de el, îl lasă să intre la episcop. Episcopul îl ascultă, dar bineînțeles, nu crede nimic din ce-i spune.

De patru ori îi apare Sfânta Fecioară, de patru ori merge la episcop, îndurând de fiecare dată aceleași umiliri. Descurajat, i se plânge Mariei: „Stăpâna mea, mă simt un om neînsemnat, un calic, o frunză călcată de toți în picioare, mă trimiți într-un palat de oameni mari cu care eu nu sunt obișnuit, nu mă cred pe mine. Încredințează misiunea aceasta unei persoane înalte. Iartă-mă dacă te supăr”.

Nici minunile pe care le face Sfânta Fecioară nu zdruncină necredința episcopului și a anturajului său. A cincea apariție aduce victoria. În dimineața de 12 decembrie, țăranul găsește colina aparițiilor acoperită de un covor de flori multicolore, parfumate, cu rouă pe ele, și în special trandafiri. „Fiul meu, copilașul meu, du aceste flori episcopului. Spune-i din partea mea că aceste flori, acești trandafiri, sunt semnul voinței mele. Povestește-i cum ai cules aceste flori”.

Cu un braț de flori ascunse în mantia sa, reușește să intre a cincea oară la episcop. În genunchi repetă mesajul, apoi își desface mantia și lasă să cadă florile pe jos. Episcopul rămâne descumpănit. În decembrie, în plină iarnă, nu se puteau culege de nicăieri flori.

Ceva și mai uluitor însă: abia căzute frunzele jos, pe interiorul mantiei unde fuseseră florile, apare o imagine foarte frumoasă a Sfintei Fecioare. E imaginea care poate fi văzută și azi în sanctuarul de pe colina aparițiilor. Vizionarul a voit ca această colină să nu se mai numească Tepeyac ci Guadalupe. Zguduit, episcopul reține mantia cu imaginea miraculoasă și o pune în capela sa. Sursa: lumea.catholica.ro.