Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa
Ruşii şi occidentalii - 30 de ţări semnatare - nu au reuşit la 15 iunie, la Viena, să obţină rezultate la conferinţa extraordinară care viza modificarea textului ce a marcat pozitiv finalul Războiului Rece, dar pe care Moscova îl consideră învechit.
Semnat la 19 noiembrie 1990 la Paris între NATO şi ţările Pactului de la Varşovia, intrat în vigoare în 1992, el a fost "adaptat" în 1999 la Istanbul după dispariţia URSS şi a Pactului de la Varşovia. Obiectivul tratatului iniţial era eliminarea capacităţii, de o parte şi de cealaltă, de lansare a unui atac prin surprindere sau de întreprindere a unei acţiuni ofensive de anvergură.
Tratatul reafirmă principiul că nicio forţă străină nu poate fi staţionată pe teritoriul unui stat semnatar al tratatului fără acordul liber consimţit al acestei ţări. Potrivit NATO, tratatul "a devenit şi rămas piatra de temelie a securităţii şi stabilităţii în Europa, atât în termeni de reducere a tensiunilor legate de armele acumulate, prin mecanismele de control al armamentelor la nivel regional, cât şi în termeni de stabilitate sporită, prin măsuri menite să redea încrederea, prin transparenţă şi schimb de informaţii".
Tratatul din 1990 limita cinci categorii de armament greu într-o zonă cuprinsă între Atlantic şi Urali. De atunci, el a permis distrugerea a mai mult de 60.000 de tancuri, vehicule de transport, piese de artilerie, avioane şi elicoptere, iar efectivele forţelor militare au trecut de la 5,7 milioane de oameni la mai puţin de trei milioane. CFE a permis, de asemenea, intensificarea inspecţiilor şi o mai mare transparenţă.
Documentul revizuit va intra în vigoare după ce va fi ratificat de toate cele 30 de naţiuni semnatare. Doar Belarus, Kazahstan, Rusia şi Ucraina au ratificat deocamdată tratatul. Rusia cerea ratificarea rapidă a tratatului, dar el nu a intrat în vigoare în forma sa revizuită din cauza divergenţelor dintre NATO şi Rusia.
Ţările din NATO refuză să ratifice noua versiune atât timp cât Rusia nu-şi retrage trupele din Georgia şi Transnistria, pentru a se conforma angajamentelor asumate la Istanbul. Moscova protestează mai ales faţă de o prezenţă militară americană tot mai aproape de frontierele sale. Ea respinge proiectul de desfăşurare a elementelor scutului antirachetă american în Polonia şi Cehia şi cel privitor la baze americane în România şi Bulgaria. Rusia cere în prezent să-şi poată deplasa liber trupele pe teritoriul său, fără "limitările inechitabile" impuse de tratat.