Terapia genetică redă vederea maimuţelor daltoniste
Cercetătorii au utilizat terapia genetică pentru a ajuta două maimuţe adulte care nu puteau distinge din naştere roşul de verde. Rezultatul oferă speranţe pentru tratarea daltonismului şi a altor deficienţe de vedere la oameni.
Unul din 12 bărbaţi este născut cu incapacitatea de a distinge verdele de roşu. O afecţiune similară afectează toţi masculii din specia maimuţelor veveriţe (Saimiri sciureus), care văd lumea în doar două tonuri cromatice. Daltonismul acestor animale este dat de faptul că pentru a vedea un spectru complet de culori, e nevoie de două versiuni ale genei opsine aflate în cromozomul X. Una dintre versiuni codează informaţia pentru un fotoreceptor care detectează culoarea roşie, în timp ce altul o codează pentru fotoreceptorul responsabil de culoarea verde. Maimuţele mascul au doar un cromozom X, aşa că au doar o singură versiune a genei, fiind incapabile să distingă cele două culori. O deficienţă similară este responsabilă pentru daltonismul uman.
"Acest animal este un model perfect pentru afecţiunea umană", declară pentru revista Nature Jay Neitz de la Universitatea Washington din Seattle, unul dintre cercetătorii implicaţi în experiment. Neitz şi echipa sa au introdus o formă umană a genei opsine responsabile cu detectatul culorii roşu în spatele retinei celor două maimuţe, Sam şi Dalton (cea din urmă botezată în onoarea chimistului John Dalton, care a denumit pentru prima dată această afecţiune). Cercetătorii au urmărit apoi dacă maimuţele pot distinge bulinele colorate de pe un panou.
După 20 de săptămâni, capacitatea maimuţelor de a distinge culorile s-a îmbunătăţit semnificativ. Ambele mamifere şi-au păstrat vederea policoloră şi după doi ani de la momentul testării. "Nu e nevoie să se formeze noi conexiuni neurale. Se poate adăuga un pigment opsin, iar circuitul neural şi conexiunile vizuale nu au de suferit", spune András Komáromy, cercetător în cadrul Universiăţii Pennsylvania din Philadelphia.