O, serile din catunul Pacurari, cum le numea Bogdan celebrul titlu al lui Gogol! Ne simteam bine în apartamentul acela spatios si lunguiet ca holul de la Casa Scânteii. De la o fereastra se vedea calea larga a intrarii în oras, iar de la alta, în capatul celalalt al apartamentului, se zareau din ierburile dealului urmele exit-ului - pietrele din fostul cimitir evreiesc. Dar ce ne pasa noua? Râdeam de aceasta potrivire - începutul si sfârsitul. „Noi (...) Citește mai departe...