Ovidiu Ioaniţoaia: Bucurie la Pamplona
Pe lîngă meritul că a bătut-o pe Sevilla, Unirea îl are şi pe acela de a fi devenit echipa unei ţări întregi
Zău dacă ştiu ce să mai scriu cu privire la Unirea Urziceni şi cum s-o mai laud! Trăiesc cu senzaţia că tot ce-aş vrea să spun s-a mai spus, că orice elogiu riscă să se transforme într-un loc comun. Subliniind contribuţia lui Dan Petrescu şi a elevilor lui la obţinerea uneia dintre cele mai frumoase performanţe din istoria fotbalului tricolor, istorică deoarece e fără precedent în Champions League, s-ar cuveni să vorbim şi despre alte două personaje. Să nu-i uităm pe managerul general Mihai Stoica şi pe finanţatorul Dumitru Bucşaru.
Cel dintîi confirmă la Urziceni ce-a început la Galaţi şi a continuat la Steaua, aşa că nu mai insist. Mă întreb însă, şi vă întreb, în ce măsură greşesc cititorii care apreciază că plecarea lui Meme din Ghencea a reprezentat cea mai grea pierdere suferită de gruparea roş-albastră în ultima vreme? Deşi logica ne cere să discutăm numai despre ce se întîmplă, nu şi despre ce s-ar fi putut întîmpla, răspunsul e că mai degrabă au dreptate.