Mihai Gălăţanu: Cum i-a dat Securitatea Premiul Nobel Hertei Muller
Nici nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez că Herta Müller a luat Premiul Nobel pentru Literatură. Ar trebui amândouă, deodată. Dar am să mă bucur, totuşi, mai întâi.
Să mă bucur pentru că, uite, un român, cetăţean român, vreau să zic, spun asta pentru că Herta s-a născut în România, lângă Timişoara, în 1953, a împuşcat direct în cap Premiul Nobel. Nobelu’ ăla mult visat şi niciodată acordat românilor, parte din conspiraţia multinaţională împotriva României. Şi ea, Herta Müller, a trăit primii săi aproape treizeci şi cinci de ani din viaţă aici, deci e, într-un fel, şi un Nobel pentru România. Păi, atunci, nu-i aşa, putem spune că Securitatea i-a dat Premiul Nobel! Păi, da, n-a urmărit-o Securitatea, nu i-a făcut ea halou, nu i-a agăţat nimbul cu nişte cuie de tablă, bătându-i-l bine în jurul capului? N-a prigonit-o Securitatea, spunându-i: Hai, Herta, tai-o d-aici, tai-o dăn ţara asta, că altfel nu mai pupi tu Nobel, Herta.