Cu Povestea povestilor a lui Ion Creanga ne aflam în fata unui caz dificil de administrat hermeneutic, cel putin pentru criticul român, crescut într-o cultura a pudorii; daca ar fi fost scrisa de orice alt scriitor, snoava ar fi putut fi ignorata sau tratata ca o pozna oarecare, iesita din neseriozitatea vreunui marginal. Dar ea îi apartine unui autor clasic, situat, în toate epocile, în miezul canonului, fie el estetic, fie el (mai ales) scolar. Creanga este (...) Citește mai departe...