Caşcaveaua, delicatesa de pe Valea Doftanei
Francezii au Camembertul sau roquefort-ul, italienii, gorgonzola, elveţienii se laudă cu emmentaler-ul, un caşcaval alpin despre care susţin că emană miros de flori. Însă niciuna dintre aceste brânzeturi nu se compară cu renumita caşcavea de Doftana. Sau cel puţin aşa spun cei care o prepară de generaţii întregi. Cu o coajă portocalie, conţinut pufos de caş proaspăt, nu prea sărată şi neapărat afumată, caşcaveaua poate intra cu succes în lista brânzeturilor cu gust rafinat.
De cum cobori în Valea Doftanei te ia de nas mirosul de caşcavea.
Aproape nu există gospodărie care să nu aibă în curte o afumătoare
plină bucăţi de brânză.
Reţeta după care se prepară caşcaveaua de Doftana e destul de
complicată. E aproape un ritual şi orice pas sărit poate strica totul.
Oamenii locurilor fac însă de atâţia ani acest fel de brânză încât au
devenit maeştri ai caşcavelei.
Laptele închegat se lasă apoi la fermentat. Apoi, brânza astfel obţinută se trece prin apă fierbinte. Rezutatul? Un
caş alb şi pufos. Însă nu în asta constă secretul caşcavelei. Aşezarea brânzei în afumătoare este ultimul pas, dar poate cel mai important.
Părinţii caşcavelei de Doftana o recomandă servită ca aperitiv şi
combinată cu legume proaspete. Aşa, spun ei, veţi simţi cel mai bine
gustul deliciosului preparat.
O dată pe an, la 15 septembrie, toţi producătorii de caşcavea se adună
în Valea Doftanei. Atunci are loc Sarbatoarea Caşcavelei. Zeci de
ţărani vin cu brânzeturile lor, care mai de care mai gustoase şi mai
bine preparate. Caşcaveaua e făcută ca la carte pentru că oamenii se
respectă, îşi respectă deopotrivă clienţii şi nu în ultimul rând pentru
că la finalul zilei este premiată şi cea mai bună caşcavea din ţinut.