De unde vin semnele zodiacale si ce înseamnă ele
Berbec, Taur, Gemeni... Poate v-aţi întrebat vreodată de ce au fost alese tocmai aceste simboluri zodiacale şi nu altele. Rândurile de faţă sunt o încercare de a contura o imagine cât mai clară, fără pretenţia de a fi completă, cu privire la originea şi evoluţia în timp a unor elemente de bază în astrologie, şi anume semnele natale, adică zodiile în care suntem încadraţi încă de la naştere.
Numele fiecărei zodii e dat de forma aparentă a constelaţiei prin dreptul căreia pare să treacă Soarele la un moment dat. După cum se ştie, o constelaţie e o grupare de stele, care, unite printr- o linie imaginară, seamănă cu o fiinţă, un animal, un zeu sau un obiect. Majoritatea constelaţiilor vizibile din emisfera nordică au denumiri ce datează din antichitate. Cele vizibile din emisfera sudică au primit de numiri, în scop de cartografiere şi orientare, de la navigatori, exploratori şi astronomi.
1. TAUR
În acest caz avem o constelaţie formată dintr-un cerc, deasupra căruia se poate observa un semicerc aproximativ. Imaginea e cea a unui cap de taur puternic şi expresiv. În plan simbolic, imaginea cercului ne trimite cu gândul la procesul de germinaţie aflat în plină desfăşurare, care va da naştere tuturor minunilor naturii dezlănţuite de energiile primăverii, menţionate la zodia anterioară. Nativii sunt oameni puternici, care nu se opresc până nu duc la bun sfârşit ce au început - se observă imaginea cercului complet. Semicercul este un potenţial de deschidere spirituală, accesibil oricui.
2. GEMENI
Constelaţia e compusă dintr-un conglomerat de stele de forma a doi copii care se ţin de mână şi aleargă împreună. Cele mai strălucitoare stele au primit numele de Castor şi Pollux, după celebra pereche de gemeni antici. Simbolul grafic simplificat e compus din două linii unite la ambele capete de câte un semicerc. Liniile pot fi văzute ca simboluri ale dualităţii, ale oscilaţiei între extreme. Semicercurile amintesc de capacitatea nativilor de a se adapta atât la realitatea materială, cât şi curiozitatea nestăpânită care îi îndeamnă să cerceteze aspectele subtile ale vieţii.