Oprirea cascadei Niagara în 1969 a fost o lecţie pentru igineri. Nimic nu scapă de moarte
Eforturile de a schimba cursul istoriei şi liniştea naturii au fost întotdeauna un motiv principal al civilizaţiei umane, timp de mai multe secole.
Fie că este vorba de intenţia de a stăpâni aerul prin inventarea avioanelor sau construcţia mega-structurilor, precum piramidele, sau oprind fluxul uneia dintre cele mai mari resurse de apă din lume - "Cascada Niagara", scrie descopera.ro.
Cascada Niagara este compusă din Cascada Horseshoe şi Cascada Americană. Din cauza mai multor ani în care au fost înregistrate căderi de pietre în structura cascadei, între anii 1931 şi 1954, Cascada Americană s-a confruntat cu o eroziune, care, dacă nu ar fi fost împiedicată, ar fi dus la dispariţia permanentă a cascadei.
În urma protestelor publice pentru a salva Cascada Americană, Corpul de Inginerie a Armatei din Statele Unite (USACE) din regiunea Buffalo a fost delegat cu o imensă responsabilitate: drenarea Cascadei Americană pentru reparaţii.
Acceptând această provocare istorică, a fost construit un batardou, ce a durat 3 zile, în care s-au lucrat în două schimburi a câte 11 ore fiecare. Construcţia a tăiat fluxul cascadei care era de 60.000 de litri pe secundă, ajungând la o capacitate de 15.000 de litri pe secundă.
Acest efort gigantic, care a cuprins 1.264 de camioane care au transportat 27.800 de tone de nisip şi pământ, a fost efectuat pentru a umple batardoul. Ţevile utilizate aveau o lungime totală de 245 de metri lungime şi aproximativ 16 cm diametru.