Care sunt provocările lui Emmanuel Macron, în mandatul de preşedinte al Franţei
Franţa este în faţa unei provocări de care depinde şi viitorul Uniunii Europene. Şi-a ales un nou preşedinte, pe tânărul centrist independent Emmanuel Macron, 39 de ani. O victorie netă - două treimi pentru el contra o treime pentru adversara sa de extremă dreaptă Marine Le Pen - dar pe fondul unui absenteism record - un sfert din electorat - şi a unui număr, tot record, de voturi nule sau albe - practic 4 milioane, scrie rfi.ro. Care sunt sfidările cu care se va confrunta foarte repede noul ales?
Prima sa preocupare va fi să obţină la legislativele din iunie o majoritate parlamentară care să-i permită să guverneze şi să reformeze aşa cum a promis. Emmanuel Macron spune că va depăşi tradiţionalul clivaj dintre partidele de dreapta şi de stânga pentru a creea o nouă majoritate pe bazele mişcării sale "En Marche!" născută acum exact un an.Cu alte cuvinte, tabăra sa va număra centrişti dar şi conservatori şi socialişti. Rămâne de văzut cine şi în ce condiţii va adera la noul partid al lui Macron.
Dreapta conservatoare din partidul LR promite déjà că va duce o luptă aprigă pentru a-i impune noului preşedinte o coabitare. Socialiştii sunt la pământ, în bucăţele, după prezidenţiale dar rămân bine implantaţi pe teren, lucru important la legislative. Cine aşteaptă însă în ambuscadă este stângistul radical Jean-Luc Mélenchon.Cele aproape 20 de procente obţinute la primul tur al prezidenţialelor fac din el un element inconturnabil - şi perturbator - al viitoarei recompuneri a peisajului politic francez. Reducerea fracturilor va fi a doua mare sfidare a lui Emmanuel Macron.
Să nu uităm că la primul tur al prezidenţialelor din 23 aprilie, practic jumătate din electorat a votat cu extremele, adică contra Europei, contra globalizării şi contra aşa-ziselor elite. Analiza votului de atunci a mai arătat o Franţă divizată în două, una urbană şi mai degrabă favorizată şi reformatoare şi o a doua, rurală, mai săracă şi atrasă de diverse extreme. Macron ştie că cele 66% obţinute acum nu sunt toate voturi de adeziune. Multe au fost şi voturi menite să bareze calea extremei drepte. Aceste voturi, zise "de eliminare", nu-i garantează deci lui Macron o victorie şi la legislative chiar dacă noul ales se poate bizui pe o anumită dinamică a votului şi o tradiţie care vrea ca alegătorii să-i acorde preşedintelui şi majoritatea de care are nevoie ca să guverneze.
Combaterea şomajului va fi pentru Macron, ca şi pentru predecesorii săi, un alt cal de bătaie. Cu o rată de 10% - contra 4 procente în Germania şi 8 media europeană - Franţa stă prost, foarte prost la acest capitol. De unde deci şi dorinţa lui Macron de a reforma repede codul muncii, încă de la vară şi prin ordonanţe la nevoie cu riscul, evident, de a provoca mişcări sociale. Un alt subiect fierbinte pentru noul preşedinte va fi combaterea terorismului.
Franţa este de doi ani şi jumătate o ţintă privilegiată a jihadiştilor. Fără experienţă în acest domeniu, Macron va trebuie totuşi să-şi asume repede şi rolul de şef al armatelor franceze.
Angajamentul militar francez în Sahel şi în Orientul mijlociu ar urma să fie menţinut dar Macron vrea să întărească şi frontierele externe ale UE, în particular mărind sensibil efectivele agenţiei Frontex. De asemenea favorabil unei Europe a apărării, viitorul lider de la Paris promite o relansare a Europei după cutremurul provocat de Brexit. Pentru aceasta are însă nevoie de o relansare a motorului franco-german. Pariu practic câştigat având în vedere că Berlinul a fost prima capitală care a salutat victoria noului preşedinte francez…