Bogdan Muzgoci: Nu mergem la război că plouă
Poliția română când face câte o captură de cocaină plus mafioți la bucată dă câte un spectacol precum nunțile din poveste. Șefii defilează pe la TV câte 3 zile și 3 nopți. Când o dă în bară, nu mai zice nimeni nimic. Mai prinzi în direct câte un purtător de cuvânt care știi bine că e moartea comunicării. Dacă vrei să afli adevărul despre un caz, nu o să scoți nimic de la purtătorul de cuvânt.
Este o anchetă în desfășurare. Ăsta e laitmotivul incompetenței în poliție. Dar oare e vina polițistului sau discutăm despre un sistem menit mai degrabă să toace milioane de file A4 anual? Ce pățește un agent care trage cu pistolul și salvează astfel vieți? Dă ulterior o declarație și șefii lui defilează pe la TV. Dacă trage cu pistolul și iese prost, trebuie să dea tone de explicatii, irosește mii de hârtii, avocați, suspendare etc. Un glonte la noi este egal cu un top de coli.
În cazul de la Onești, se tot discută că nu aveau de unde să știe oamenii legii că bărbatul va deveni agresiv. Horoscopul zilei nu zicea asta. Au mers pe intuiție sau pe birocrație. În lipsa unor proceduri clare pe care să le cunoști, mergi pe intuiție sau pe ce zice șeful tău plictisit. Doar că un polițist nu trebuie să știe și tratate întregi de psihologie ca să poată citi gîndurile unui agresor. El trebuie să știe doar proceduri și să urmărească un singur lucru: siguranța victimelor și a oamenilor din jur.
Agresorul și-a cam asumat că va păți ceva încă de când a scos cuțitul? Corect? Circumstanțele atenunate le constată un judecător. Poliția urmărește să reducă pe cât se poate costurile de vieți omenești. În cazul de față, doi morți și un împușcat e cam cel mai prost scenariu posibil după 5 ore de așa zise negocieri. Nu te duci la locul unei posibile crime să ghicești în cafea dacă un individ e capabil să ucidă pe cineva sau nu.
Să analizăm scuzele poliției. Era prea riscant să tragi cu muniție de un asemenea calibru printre blocuri. Asta ar fi prima. Păi în 5 ore puteai evacua nu doar blocul ci și orașul dacă știai ce ai de făcut și asta era problema. Păi poate ar trebui să afle viitorii răpitori că așa e mai bine, nu? Între blocuri nu pățești nimic. Omori cât vrei. Cine va mai fi prost de acum înainte să sechestreze pe cineva pe un câmp deschis. Nu?
Dar scuza care m-a făcut să uit să mai sorb din cafea a fost că geamul era murdar și lunetiștii nu s-au încumetat să tragă. Asta era! Prost Moroșan că nu a spălat frumos fereastra. În fața unei astfel de motiv te întrebi doar dacă nu cumva la noi lunetiștii se antrenează nu în poligon ci la Counter Strike. Ce legumă din ce birou a gândit explicația asta? Nu s-a gândit că face de râs adevărații polițiști de la SIAS, oameni care știu meserie și au cu adevărat vocație?
Cred că au intrat în pământ până și cei care au mers la intervenția aia. Dar le e rușine să spună cu adevărat ce cred. Rușine mai mult decât frică.
E ca și cum ai fi aflat într-o zi că Ștefan Cel Mare nu s-a dus la un război cu turcii că ploua în ziua aia. Vedeți? Astfel de scuze ne-ar fi făcut de râs în orice moment al istoriei noastre. Asta se întîmplă și acum. Ori în ultimii ani nu am văzut polițiști că rup gardurile guvernului să ceară modificarea legislației în așa fel încât să poată lucra mai ușor și să scape de birocrație.
Dar am văzut în schimb că, la primul semn al opoziției, sindicaliștii fac gălăgie deși nu le-a tăiat nimeni salariul. Hai că se poate. Măcar să nu ne mai facem de râs peste tot în lume.