Robert Turcescu: „Suntem o țară aflată în depresie. Toată populația e pedepsită! Stăm pe coji de nuci.”

Reușește de fiecare dată, nu știu cum, nu știu cum, chiar și pe un tip destul de pesimist cum sunt eu, să mă facă să cred că România chiar mai are o șansă. Ăsta este un lucru extraordinar. Într-o țară cuprinsă de depresie, noi suntem o țară aflată în depresie, suntem o țară aflată în derută, suntem o țară cu oameni care-și caută un rost și de fiecare dată când își caută un rost, se uită către conducători și nu găsesc niciun rost uitându-se spre conducători, suntem o țară în care toată populația e pedepsită, e pusă pe coji de nucă, e trimisă la colț. 

Mi se spune că suntem ba leneși, ba incapabili, ba prea mici, ba prea proști. Deci de fiecare dată suntem striviți sub niște vorbe foarte grele. Când vine vorba de schița de portret a poporului român și apare din când în când, slavă domnului zic...și rostesc cât se poate de apăsat, apare din când în când Călin Georgescu care zice hai mă că se poate, mă, în țara asta încă se mai poate, încă ne spune că mai sunt oameni. Iartă-mă, și dacă, nu știu, Călin Georgescu poate exagerează uneori, habar n-am, dar prefer să aud un om că apelează la aceste lucruri nemaipomenite, la aceste resurse extraordinare dătătoare de speranță și prefer să mă încarc pozitiv, să cred că într-adevăr mai avem o șansă în această țară decât să cad în depresie când îl aud pe Bolojan sau când îl văd pe Nicuşor Dan.

 Deci, din punctul ăsta de vedere, cred că sunt, a fost, aparițiile lui Călin Georgescu sunt, îndrăznesc să spun, vindecătoare, în sensul în care vindecă niște răni teribile pe care le are această țară. Deci, asta e o chestiune nemaipomenită. Iar al doilea lucru care este de asemenea foarte important, văd din ce în ce mai mulţi băieţi din ăştia care n-au niciun Dumnezeu la propriu, cum dau ochii peste cap, țuguie buzele şi țâţâie de fiecare dată când Călin Georgescu vorbeşte despre Dumnezeu, vorbeşte despre nevoia întoarcerii noastre la credinţă, vorbeşte despre biserică şi vorbeşte despre Scriptură. Îi văd de fiecare dată pe toţi, considerând asta ca fiind, cum să zic, o atitudine retrogradă de bigoţi, de inşi care să uită la credinţă ca la o zonă fără resurse de salvare.

 Băi, nebunilor, iartă-mă că trebuie să le spun aşa, dar cred că, până la urmă, trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Dacă lumea asta în care trăim astăzi a luat-o razna, dacă am ajuns să ne uităm unii la alţii cu spaimă, gândindu-ne la ziua de mâine că poate vine o rachetă din Iran, că poate să mai ia o decizie pe nu ştiu unde, că poate mai vin ăştia de la UE cu o aberaţie, lucrurile astea se întâmplă în bună măsură şi pentru că acest popor şi această lume în general s-a îndepărtat de la regulile şi de la morală şi de la Dumnezeu. Asta s-a întâmplat cu lumea asta. Lumea asta a luat-o razna pentru că oamenii l-au pus pe Dumnezeu între paranteze. 

Faptul că un om politic îndrăznește, într-o societate care de atâta ecumenism a luat-o razna, da? S-a dus la gară, e vai de capul ei și îndrăznește și vine și spune băi, stați puțin, că poate ar trebui să ne întoarcem puțin la cuvântul lui Dumnezeu, să mai mergem din când în când la biserică, să încercăm să redescoperim în continuare adevărul lui Hristos. Când auzi astfel de lucruri, pentru mine, când sunt rostit de Călin Georgescu, eu le consider încă o dată vindecătoare.

 Pentru că niciun om politic astăzi în România, chiar din partide care s-au fondat, dacă vrei, revendicându-se de la morala creștină, cum e la amărâții ăștia de liberali, cât or mai fi ei liberali, da? Niciunul dintre ei nu vorbesc despre asta.

 Eu n-am auzit un președinte al Partidului Național Liberal în ultimii ani foarte mulți să vorbească despre credință, despre Dumnezeu. Eu n-am auzit președintele... În campanir sau la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, toți să duc acolo, înțelegi? Doar când vine vorba să dea bani pentru biserică sau pentru catedrală...

Anca Alexandrescu: Credința nu e doar ceea ce spui pe gură, e și ce faci. Deci ceea ce fac în fiecare zi arată că, de fapt, n-au niciun Dumnezeu, cum bine ai spus mai devreme. 

Robert Turcescu: Păi, Anca, iartă-mă, și în condițiile acestea, dar ei de-astea acum să spun, eu când îi văd de fiecare dată, cum ziceam... Dând ochii peste cap și toți progresiștii ăștia vorbind despre Dumnezeu ca despre o fantomă. Nu mă, Dumnezeu e viu, e lângă noi. Hai să-l descoperim, eu nu vreau să țin o lecție acum în ceva ce nu mă pricep, să mă prefac teologul neamului.

 Dar de mici am fost învățați să ne facem cruce, mai ales în momente dificile, în momente complicate. Și să spunem Doamne ajută sau Doamne ferește sau Doamne apără-ne și păzește-ne. Da? Păi eu repet, nu găsesc niciun conducător politic astăzi în România capabil să redea speranța acestui popor, să îl îmbărbăteze și să-i spună, hai popor român, că cu ajutorul lui Dumnezeu, că așa ziceau ăia toți înainte, de la toți oamenii, bărbații politicii acestei țări, indiferent de veacurile în care au trăit. Toți spuneau, mă, cu ajutorul lui Dumnezeu, om răzbi. Ori eu astăzi nu găsesc în niciun conducător al României, fie că e vorba de președinte, prim-ministru, miniștri, partide, nu găsesc astfel de atitudini. 

Oamenii aceștia nu mai reușesc să producă niciun fel de emoție, pentru că tot ceea ce spun ei este fals, tot ceea ce spun ei n-are legătură cu grijile omului obișnuit, tot ceea ce spun ei este o batjocură de la cap la coadă. 

Toți sunt niște inși care sunt preocupați doar de imaginea proprie, mai au puțin să-și ducă microfoane și filmări în patul personal ca să ne arate, ca să câștige un plus de imagine. 

Uite-te la ei, ăștia nu plantează un copac fără să fie însoțiți de șapte camere de luat vederi. Sunt foarte atenți doar la aparențe, doar la un soi de poleială.

 Substanța lor ca oameni politici este egală cu zero. N-au proiect de țară, nu știu ce să facă cu această țară, Anca. Nu am găsit un om politic în toată ceata asta de inși, de grupul ăsta de politici care conduc astăzi România să vină să spună, măi, proiectul nostru de țară este ăsta. Mergem în direcția asta. N-au dat o direcție acestei țări. 

Anca Alexandrescu: Proiectul lor de țară este ce vine în plic de la Bruxelles și de la Paris. 

Robert Turcescu: Ăla nu e un proiect de țară, ăla este o bătaie de joc la adresa acestei țări.”