Ce sunt de fapt virozele digestive? Multă lume nu știe și face o mare greșeală

Virozele digestive sunt provocate fie de rotavirusuri (acestea apar mai ales în perioada rece a anului), fie de enterovirusuri - care „circulă“ mai ales vara. Virozele digestive afectează frecvent copiii, simptomele fiind febra moderată până la 39 de grade, vărsăturile, scaunele diareice.

Copilul nu are poftă de mâncare, este slăbit, moleşit. Deşi simptomele pot speria părinţii şi se pot manifesta pe parcursul a câtorva zile, în nici un caz nu trebuie administrate antibiotice. Se recomandă antitermice pentru combaterea febrei, hidratare şi regim alimentar.

Dr. Carmen Manciuc, director medical, Spitalul de Boli Infecţioase Iaşi:
„Enterocolitele sunt afecţiuni ale tractului digestiv determinate de infecţii diverse, cu bacterii, virusuri, ciuperci, paraziţi. Manifestările obişnuite sunt emisia de scaune numeroase, moi, însoţite sau nu de greaţă, vărsături, dureri abdominale, febră, frisoane, alterarea stării generale. Manifestările generale sunt date fie de diseminarea agentului infecţios ori a toxinelor acestuia în tot organismul, fie - cel mai frecvent - de pierderile importante de apă şi minerale, consecinţa diareei şi a vărsăturilor.

Pătrunderea în organism a agenţilor infecţioşi se face pe cale orală, prin intermediul apei, alimentelor sau mâinilor murdare, contaminate. Unii vectori (muşte, gândaci, rozătoare etc.) pot vehicula şi împrăştia microorganismele pe o distanţă mare. Prin urmare se pot îmbolnăvi într-un anume moment toţi cei care au consumat un anume aliment contaminat sau apă dintr-o sursă contaminată, precum şi cei care au venit în contact direct cu aceştia nerespectând regulile de igienă elementare.

Prevenirea bolii este posibilă prin respectarea regulilor de igienă individuală: spălatul mâinilor cu apă şi săpun înaintea oricărei mese, spalarea eficienta a alimentelor care se consuma neprelucrate termic, spălarea şi dezinfectarea tacîmurilor, veselei, prin utilizarea numai apei provenite din surse sigure, necontaminate, iar când acest lucru nu este posibil, a apei fierte şi racite ori a apei minerale îmbuteliată corespunzător.

Nu întotdeauna tratamentul cauzei, adica eradicarea agentului infecţios cu ajutorul antibioticelor, este indicată. Diareea provocată de virusuri nu răspunde la tratamentele antibiotice. În plus, utilizarea neraţională a antibioticelor duce la perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determină selecţionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice, scrie ziaruldeiasi.ro.

Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide şi electroliţi. Aceasta se realizează prin consumul de lichide - ceaiuri neîndulcite, apă minerală (plată), zeamă de orez, supă de morcovi. Utilă este adăugarea sărurilor de rehidratare care se găsesc în farmacii, în pliculeţe cu dozaj corespunzător. Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice (numai la recomandarea medicului), aplicaţii de căldură pe abdomen.

Vărsăturile pot fi combătute cu medicamente de tipul Emetiral, Torecan, Metoclopramid, dar numai la indicaţia medicului şi în dozaj corespunzător. De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindecă în câteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânză proaspătă, mere rase, supă de zarzavat strecurată, carne fiartă. Sunt excluse legumele şi fructele crude, lactatele şi prăjelile. Regimul trebuie menţinut 2 - 3 zile după dispariţia simptomelor.

Când sunt recomandate antibioticele?

Administrarea de antibiotice se face numai la indicaţia medicului Antibioticele sunt utilizate în unele cazuri de enterocolite bacteriene: dizenteria bacteriană, gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie şi localizări extraintestinale, forme care nu răspund la dietă şi la medicaţia simptomatică, forme recidivante, enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive. Totodată sunt recomandate în enterocolite ale copiilor din colectivităţi, enterocolite ale personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut sş enterocolite cu febră persistentă.

Administrarea de antibiotice se face numai la indicaţia medicului. Antibioticul recomandat, doza zilnică, durata tratamentului, diferă în funcţie de etiologia enterocolitei, gravitatea bolii, vârsta. Enterocolitele acute cu modificarea stării generale, cu deshidratare mare trebuie spitalizate în vederea reechilibrării hidroelectrolitice rapide şi a prevenirii complicaţiilor.

O mare atenţie trebuie acordată enterocolitelor sugarilor şi copiilor mici, deoarece aceştia se deshidratează mult mai uşor, fiind astfel predispuşi formelor severe de boală. Enterocolitele acute sunt boli care pot fi în mare măsură prevenite cu respectarea normelor de igienă corespunzătoare. Ele au în general o evoluţie autolimitată în timp, regimul alimentar bogat în lichide şi de protectţie digestivă, fiind cheia de boltă în remisia formelor necomplicate“.

Agenţii etiologici ai enterocolitelor acute

- Bacterii - Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Campylobacter etc.;

- Virusuri - enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri;

- Ciuperci - candida, în special la pacienţii imunodeprimaţi sau care au primit anterior tratamente prelungite cu antibiotice;

- Paraziţi - Giardia lamblia (cu frecvenţa mare a infestării în rândul populaţiei, dar nu întotdeauna cu manifestări clinice), Balantidium coli, Blastocystis homnis, Cryptosporidium (diaree apărută la persoanele cu imunodepresie).