Ștefan Radu Oprea demontează ipoteza listării companiilor de stat ca soluție pentru PNRR
Secretarul General al Guvernului avertizează că această măsură este prezentată eronat în spațiul public, subliniind că listarea pe bursă nu reprezintă o soluție pentru reducerea deficitului bugetar și nu este impusă de jaloanele Planului Național de Redresare și Reziliență.
Conflictul de la vârful Executivului privind soarta celor mai profitabile companii ale statului român capătă amploare, pe măsură ce Ștefan Radu Oprea, secretarul general demisionar al Guvernului, lansează critici dure la adresa vicepremierului Oana Gheorghiu. Miza disputei este o listă ce cuprinde active strategice precum CEC Bank, Aeroporturi București, Portul Constanța, Loteria Română și Poșta Română, document despre care social-democratul afirmă că a fost promovat printr-o procedură lipsită de transparență și fără fundamentarea tehnică necesară.
O procedură opacă sub radarul guvernamental
Prima mare problemă semnalată de oficialul PSD vizează modul în care lista companiilor propuse pentru listare a fost introdusă în circuitul de avizare. Deși există un organism tehnic specializat, Comitetul Interministerial pentru Sprijinirea Implementării Reformei 9 (CNR9), acesta ar fi fost complet ocolit. Ștefan Radu Oprea acuză faptul că documentul a apărut pe ordinea de zi a ședinței de guvern chiar în dimineața reuniunii, privând miniștrii de timpul necesar pentru a studia implicațiile majore asupra activelor strategice. Paradoxul sesizat de parlamentar este unul de natură etică: deși listarea la bursă este sinonimă cu transparența, vicepremierul ar fi utilizat „cea mai opacă procedură posibilă” pentru a trece măsura pe sub radar.
Confuzia legată de jaloanele PNRR
Un alt punct critic al disputei se referă la invocarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) ca justificare pentru aceste listări. Conform explicațiilor oferite de Oprea, Jalonul 443 din PNRR impune, până în august 2026, listarea sau restructurarea a cel puțin trei companii de stat strict din domeniile energiei și transporturilor. Astfel, prezența CEC Bank, a Loteriei Române sau a Portului Constanța pe această listă nu ar avea nicio acoperire în angajamentele luate în fața Comisiei Europene.
Mai mult, oficialul subliniază că un proces profesionist de listare durează între 9 și 18 luni, ceea ce face practic imposibilă încadrarea în termenul-limită de peste doar câteva luni. În acest context, soluția României pentru îndeplinirea jalonului european se va orienta către restructurarea unor companii precum Tipografica CFR, Telecomunicații CFR și Electrocentrale ELCEN, și nu către vânzarea de acțiuni la bursa a unor bănci sau porturi.
Mitul reducerii deficitului bugetar
Din perspectivă economică, secretarul general al Guvernului demontează ideea că listarea companiilor ar putea reprezenta o gură de oxigen pentru deficitul bugetar al țării. Utilizând metodologia europeană ESA 2010, după care Eurostat calculează performanța fiscală a statelor membre, Oprea explică faptul că veniturile obținute din privatizări sau listări nu sunt recunoscute drept venituri bugetare curente. Aceste sume sunt direcționate către un cont dedicat și nu pot fi folosite pentru a acoperi găurile din bugetul de stat. Mai grav, oficialul avertizează că statul ar putea ieși în pierdere pe termen lung, cedând dividendele anuale pe care aceste companii profitabile le virează constant către buget.
Guvernanța corporativă și realitatea pieței
În final, argumentul că listarea la bursă ar fi singura cale de a elimina „sinecurile” și influența politică din managementul companiilor de stat este considerat nefondat. Ștefan Radu Oprea punctează faptul că pilonii energetici ai României — Hidroelectrica, Romgaz, Transelectrica și Transgaz — sunt deja entități listate, care funcționează sub o supraveghere strictă a pieței de capital și oferă raportări transparente. În opinia sa, vânzarea unui pachet minoritar suplimentar în cazul unor companii care au deja acest statut nu ar aduce nicio îmbunătățire reală a guvernanței, ci ar reprezenta doar o înstrăinare de capital strategic fără beneficii administrative clare.