Moartea psihogenă, fenomenul înspăimântător care se instalează în 5 pași
Poți să mori dacă pierzi dorința de a trăi? Da – spune unul din studiile recente realizat de dr. John Leach de la Universitatea din Portsmouth (Marea Britanie). Primul de acest fel, studiul, a fost dedicat unui fenomen cunoscut sub denumirea de ”capitulare” – pe care medicii o mai numesc ”moarte psihogenă”, scrie Big Think.
Cum este posibil așa ceva? Potrivit studiului ”capitularea” poate fi provocată de traumele, care par a fi inevitabile, atunci când moartea pare o soluție rațională și inevitabilă. Fără intervenția din exterior, moartea poate surveni deja peste 3 zile după renunțarea la viață, notează Fasingur.info.
Este important să menționăm că această stare este identică cu sinuciderea. ”Moartea psihogenă este reală, afirmă dr. Leach – Aceasta nu este o sinucidere, și nici nu este o depresie obișnuită, dar refuzul de a mai trăi, care implică moartea în câteva zile, este un fenomen real, provocat de o traumă gravă.”
Medicul consideră că, ”capitularea” poate fi cauzată de modificări în partea subcorticală a creierului, care este responsabilă de motivația și concentrarea persoanei.
”Pentru unii oameni, o traumă gravă poate provoca o funcționare defectuoasă a creierului, explică dr. Leach – Motivația este necesară pentru a face față vieții și dacă dispare, starea de apatie este aproape inevitabilă.”
Chiar dacă sunteți victima ”capitulării”, aceasta nu înseamnă că moartea este inevitabilă. Metodele diferite de intervenție – de exemplu, activitatea fizică, pot reda parțial sentimentul de control asupra vieții și de posibilitate de a alege, ceea ce ajută persoana să iasă din acest cerc vicios, cu ajutorul dopaminei.
Dr. Leach a identificat cinci etape ale declinului psihologic progresiv, care duce la deces:
1. Excluderea socială
De obicei apare după o traumă psihologică și poate fi considerată un mecanism de apărare. Aceasta este o stare de pasivitate extremă, care se caracterizează prin respingerea interacțiunii sociale, insensibilității, indiferență și auto-izolare. În această stare ajung deseori prizonierii de război.
2. Apatia
În această stare, persoana este prinsă într-o melancolie puternică și un sentiment de neputință, de parcă nu mai vrea să se îngrijească pe sine însuși. Această stare este însoțită de absența completă a oricăror acțiuni, în special refuzul de a se spăla.
3. Abulia
În această stare, persoana nu numai că nu mai are o motivație, dar practic nu prezintă careva reacții emoționale, adesea chiar refuzând să vorbească. Omul tot mai des se refugiază în propriile gânduri și emoții, fără a avea cel puțin dorința și capacitatea de a se ajuta pe sine și pe alții.
Dr. Leach descrie abulia ca fiind ”o minte sau o conștiință goală, lipsită de orice conținut.” De fapt, creierul este comutat la un regim de așteptare.
4. Achinezie mentală
O stare în care persoana rămâne conștientă, dar este într-o apatie atât de profundă, încât nu mai reacționează la nimic, înafară de senzațiile foarte puternice, precum durerea intensă. După cum au demonstrat cercetătorii, o persoană aflată într-o stare de achinezie mentală nu doar că nu se spală, dar uneori poate să stea culcată în propriile excremente.
5. Moartea psihogenă
Ultima etapă – capitularea completă și ulterioara dispariție. Dr. Leach spune, că la această etapă ”nici amenințările, nici convingerea, nici loviturile – nu-i vor întoarce dorința de a trăi.”
Se știe că prizonierii din lagărele de concentrare ajungeau în acest stadiu când fumau ultima țigară. Țigările erau foarte apreciate ca un mijloc de schimb (de exemplu, erau schimbate pe mâncare), iar atunci când omul aprindea ultima țigară, gestul lui era perceput ca un semn că a renunțat la viață. De obicei, peste câteva zile acest om murea.