Impozitul din turism, trimis la reexaminare de către Klaus Iohannis

Potrivit sefului statului, legea, care prevede introducerea, de la 1 ianuarie 2017, a unui impozit specific pentru persoanele juridice care desfasoara activitati in domeniul turistic, hotelier, restaurante, baruri si alimentatie publica, "prin efectele pe care le poate  produce asupra activitatii unor operatori economici din domeniu, nu realizeaza pe deplin scopul preconizat de legiuitor".

Redăm, în continuare, cererea de reexaminare trimisă Parlamentului:

Legea privind impozitul specific unor activități prevede introducerea, începând cu data de 1 ianuarie 2017, a unui impozit specific pentru persoanele juridice române care desfășoară activități în domeniul turistic, hotelier, restaurante, baruri și alimentație publică. În forma transmisă la promulgare, legea stabilește regulile generale de aplicare, declarare și plată a impozitului menționat, modalitățile de calcul al acestuia, normele pentru perioada de inactivitate, încetarea activității, regimul pierderilor fiscale și termenele de declarare a mențiunilor. Astfel, operatorii economici ce desfășoară activitățile descrise mai sus vor plăti, indiferent de mărimea cifrei de afaceri și de nivelul profitului, un impozit specific, calculat pe numărul de locuri de cazare sau mărimea spațiului alocat activității.

Justificată de necesitatea creșterii încasărilor la bugetul de stat, de promovarea unei etici în afaceri, precum și de importanța domeniului turismului și alimentației publice, Legea privind impozitul specific unor activități, prin efectele pe care le poate  produce asupra activității unor operatori economici din domeniu, nu realizează pe deplin scopul preconizat de legiuitor, motiv pentru care se impune reexaminarea acesteia.

Astfel, ca efect al legii, valoarea impozitului stabilit conform noilor reglementări va fi mai mare decât cea plătită conform prevederilor Codului Fiscal pentru anumiți agenți economici, în timp ce alți agenți economici vor plăti mai puțin decât în prezent pentru aceeași activitate desfășurată, ignorându-se capacitatea de plată a contribuabilului la sfârșitul exercițiului financiar.

Operatorii economici ce vor plăti un impozit specific mai mare decât cel determinat conform prevederilor Codului fiscal în vigoare vor fi nevoiți să găsească resurse financiare pentru a achita impozitul, ceea ce va conduce fie la creșterea gradului de îndatorare și, implicit la reducerea investițiilor, fie la adoptarea unor practici de evaziune fiscală sau chiar la închiderea activității.

Pe de altă parte însă, prin faptul că pentru anumiți agenți economici introducerea impozitului specific va determina, în concret, o obligație bugetară mai mică decât cea care ar fi stabilită în temeiul Codului fiscal, se poate interpreta că aceștia beneficiază de un avantaj selectiv în raport de ceilalți, care se află în aceeași situație. Or, întrucât reglementarea privind impozitul specific reprezintă o derogare de la prevederile Titlului II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, respectiv o derogare de la sistemul de referință reprezentat de impozitul pe profit sau pe venit și este susceptibilă de a conferi un avantaj în cazul anumitor agenți economici, avantaj ce poate fi interpretat ca reprezentând un ajutor de stat, supunem atenției Parlamentului și oportunitatea  consultării Comisiei Europene.

Față de argumentele expuse mai sus și având în vedere competența legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii privind impozitul specific unor activități.