MENIU

Cum s-a implicat Rusia în arestarea generalului Iulian Vlad

<p>Iulian Vlad, ULTIMUL ŞEF AL SECURITĂŢII</p>

Un dialog inedit dintre generalii Iulian N. Vlad și Aurel I. Rogojan a fost înregistrat și postat pe YouTube. Cei doi au discutat despre sistemul socialist de la Moscova, care avea să cunoască, începând cu anii '70 ai secolului trecut, o scădere demografică și pierdea teren în fața capitalismului, care aducea profit. Totodată, cei doi au istorisit trecutul generalului Iulian Vlad, inclusiv momentul arestării acestuia în ziua de 31 decembrie, sub privirea ambasadorului URSS la București, Evgheni Tiajelnikov, arestare în care a fost implicată direct Moscova.

”La Moscova, după moartea lui Leonid Ilici Brejnev, au urmat două interimate de putere. 16 luni, Iuri Vladimirovici Andropov și 11 luni Konstantin Cernenko. Primul, fost șef al KGB-ului, a fost doborât de o boală galopantă după ce a declanșat o luptă anti-corupție la nivel unional. Al doilea a fost 20 de ani șeful personaloului Kremlinului, era deja grav bolnav, molipsit și el de corupție. Practic, nici n-a condus, ci doar a păstrat aparența exercițiului funcției până la tranșarea victoriei de către una dintre taberele aflate într-o lungă luptă pentru putere. A câștigat Gorbaciov, cu o echipă în care erau câțiva diplomați influenți în foarte bune relații cu Washingtonul, cu Londra. La 31 decembrie 1989, arestarea dumneavoastră a fost suprvizată prin prezența efectivă, ca observator, de ambasadorul Uniunii Sovietice la București, Evgheni Tiajelnikov. Undeva, la un etaj al MApN, într-un birou, după o draperie, ambasadorul Tiajelnikov și agentul Moscovei, generalul Nicolae Militaru, ministrul Apărării noii puteri sovietice impuse iarăși României, au dorit să privească cum generalul Iulian Vlad, șeful departamentului Securității Statului, adoptat cu 5 zile în urmă în structura ministerului apărării naționale, este arestat pentru a fi depus la locul de detenție. Nevoia unei astfel de satisfacții, care poate avea și cauze la nivelul psihopatologiei, exprima, însă, pe fond, cel puțin o triplă vendetă: cea personală a agentului spionajului rus, care fusese demascat și ulterior refuzat în tentativele sale de a veni înspre șeful securității statului român. Polițele grele, care trebuiau plătite KGB-ului, care nu-i puteau ierta replicile primite la unele dintre acțiunile pe teritoriul și împotriva României. Și, nu în ultimul rând ca importanță, poziția comună adoptată împreună cu șeful statului major, generalul Ștefan Gușă, în ceea ce privește refuzul categoric al intevențiilor străine militare, oficiale, ungare, sovietice, dar și altele, inclisiv din spțaiul NATO, care se aflau la granițele României, gata să intre și să se implice efectiv în evenimentele din decembrie 1989”, a spus generalul Rogojanu în dialogul cu Iulian Vlad.