Crime şi intrigi în familia Medici
Istoria familiei Medici se aseamănă cu cea a celorlalte mari familii nobiliare din epocă: Borgia, Sforza, Orsini ș.a. Este o istorie a ascensiunii către culmile puterii, a invidiei și intrigilor ce decurg de aici și, în cele din urmă, o istorie a decăderii. La origini o familie de bancheri de clasă mijlocie, familia Medici s-a transformat într-o adevărată dinastie politică ce a condus Florența timp de trei secole, care a dat lumii catolice patru papi și a cărei pasiune pentru artă a făcut din orașul toscan nucleul Renașterii italiene.
Epoca de Aur a Florenței familiei Medici a fost perioada secolelor XV-XVI, între domnia lui Lorenzo Magnificul (1469-1492), cel mai cunoscut exponent al familiei, și cea a lui Cosimo I (1537-1574), ultimul mare conducător Medici. Aceasta este partea cea mai cunoscută a istoriei familiei Medici, devenită faimoasă datorită lui Lorenzo I de Medici, cunoscut drept „Magnificul”, patron al lui Michelangelo și da Vinci. Noi ne vom opri însă în cele ce urmează asupra succesorilor lui Cosimo, ale căror povești de viață sunt dominate de mistere pe care istoricii nu au reușit nici până în ziua de astăzi să le deslușească.
Toți marii lideri din această familie au fost urmați de succesori prea slabi
Cosimo de Medici, fiul unui cunoscut comandant militar, ajunge să conducă Florența după ce ramura familiei din care se trăgea Lorenzo Magnificul rămâne fără moștenitori pe linie masculină. S-a făcut atunci apel la o altă ramură a familiei, care preferase, până în acel moment, să se țină departe de scena politică, ocupându-se în schimb de dezvoltarea băncii Medici. Când ajunge la conducerea unei Florențe cu grave probleme politice, Cosimo avea 17 ani; până la sfârșitul domniei sale de aproape patruzeci de ani, orașul avea să revină la gloria de odinioară, consolidându-și atât poziția politică, printr-o alianță cu Carol Quintul, cât și cea economică, prin revitalizarea comerțului cu lână și mătase.
Din căsătoria cu Eleonora de Toledo, fiica viceregelui de Napoli, Cosimo a avut 11 copii (dintre care patru au murit înainte de a ajunge la maturitate). După tradițiile epocii, el și-a căsătorit copiii în marile familii nobiliare sau chiar regale din Italia și Europa pentru a-și consolida alianțele politice. Spre exemplu, fiul cel mare, Francesco, care avea să-i succeadă la conducerea Florenței, se căsătorește cu Ioana de Austria, fiica Împăratului Romano-German. Isabella e măritată cu Paolo Giordano I Orsini, membru al unei importante familii nobiliare italiene, în timp ce Ferdinand este trimis în rândul clerului încă din copilărie, fiind numit cardinal la doar 14 ani[i].
Cosimo I moare în 1574, la vârsta de 55 de ani, și e succedat de fiul său, Francesco. Așa cum și Lorenzo Magnificul a fost urmat la conducerea Florenței de un fiu care n-a reușit să se ridice la standardele impuse de predecesorul său, nici Francesco nu calcă pe urmele tatălui. Îi lipseau talentul politic, interesul pentru bunăstarea orașului și simțul etic. Astfel, cei 13 ani de domnie aveau să fie marcați de o conducere de-a dreptul incompetentă, corupție, violență și intrigi.
Francesco de Medici distruge prestigiul familiei
Poate cele mai mari intrigi dintre toate au fost cea din jurul morții soției sale, Ioana de Austria, și cea din jurul propriului deces, înconjurat și astăzi de mister. Căsătoria dintre Francesco și Ioana de Austria nu are o poveste fericită. Cei doi nu s-au înțeles deloc, poate și din cauza dezinteresului manifestat de Francesco, iar Ioana a fost extrem de nefericită în Toscana, unde suferea din cauza dorului de casă. Relația dintre cei doi soți a avut de suferit și din cauza infidelităților lui Francesco, care începe o relație cu Bianca Capello, o femeie de origine venețiană căsătorită cu un oficial din Florența.
Se pare că cei doi nu s-au mulțumit cu o relație clandestină (cunoscută, însă, de toată lumea, căci Francesco nu s-a sfiit s-o instaleze pe Bianca într-un palat special amenajat pentru ea), astfel că au pus la punct un plan pentru a scăpa de partenerii lor. Soțul Biancăi moare în 1572, ucis pe străzile Florenței aparent din cauza unei intrigi amoroase. Se presupune însă că soția lui și amantul au fost implicați. Apoi, în 1578, moare și Ioana, iar Francesco se recăsătorește imediat. Graba cu care Francesco și Bianca și-au oficializat relația după dispariția ultimei piedici din calea lor a trezit multe suspiciuni și s-a zvonit că amorezii ar fi conspirat s-o otrăvească pe Ioana.
Continuarea pe historia.ro