Creierul credincioșilor ar funcționa diferit de cel al ateilor
Credința religioasă ar implica regiuni specifice ale creierului, iar caracterul religios sau ateu al unei persoane ar depinde de felul în care comunică aceste zone, arată un recent studiu științific menționat de metronews.fr.
Cercetători de la Auburn University (SUA) și de la Institutul național american pentru sănătate și-au pus întrebarea dacă se pot cunoaște convingerile religioase ale unei persoane doar privindu-i creierul. În studiul lor, apărut în publicația Brain Connectivity, ei arată că au vrut să afle dacă conexiunile dintre diferitele zone ale creierului sunt diferite la credincioși și atei.
'Credința religioasă este un atribut uman unic, existent în diferitele culturi din lume, chiar și la cele care au evoluat independent, cum ar fi mayașii din America centrală și băștinașii din Australia', afirmă într-un comunicat Gopikrishna Deshpande, autorul principal al studiului. 'Acest lucru i-a făcut pe oamenii de știință să se speculeze că trebuie să existe o bază biologică pentru evoluția religiei în societățile umane', adaugă el.
Altfel spus, cercetătorii au vrut să vadă dacă rețelele cerebrale pot contribui la credința unei persoane. Ei au studiat creierele unor voluntari împărțiți în două grupuri: atei și credincioși. Cu ajutorul imagisticii cu rezonanță magnetică (IRM), le-au 'scanat' creierele, în timp ce treceau în revistă împreună trei componente psihologice ale credinței religioase: nivelul de implicare al persoanei în această privință, cunoașterea religiei și percepția asupra emoțiilor.
Experimentul le-a dat ocazia cercetătorilor să vadă care sunt regiunile cerebrale care se activează când subiectul răspunde la întrebări. Analiza a arătat că activitatea cerebrală propriu-zisă nu diferă cu adevărat între credincioși și atei, ci există o diferență semnificativă în felul în care comunică anumite regiuni ale creierului.
În funcție de percepția participanților asupra religiei, s-au stabilit câteva tipuri distincte. Astfel, la cei care credeau cu tărie în prezența unei ființe supranaturale în viața lor zilnică s-a stimulat zona cerebrală asociată cu reglarea fricii. Cei a căror credință se baza mai mult pe o doctrină și cunoașterea scrierilor religioase au prezentat mai degrabă o stimulare a unei zone asociate cu limbajul. Ateii au avut în general cea mai mare capacitate să își folosească partea de 'imaginație' și vizuală a creierului.
Credința în Dumnezeu nu este doar o chestiune neurologică, arată totuși cercetătorii. Ei afirmă că rezultatele nu înseamnă că numai factorii biologici determină credința religioasă a unei persoane, ci o combinație de factori biologici și sociali.