Copiii cu dizabilităţi, trataţi cu indiferenţă de autorităţi
Copiii cu dizabilităţi, trataţi cu indiferenţă de autorităţi. În timp ce în multe ţări europene există centre special create pentru micuţii cu nevoi speciale şi multe ore de terapie decontate de stat, la noi ajutorul e aproape inexistent. Părinţii beneficiază de un salariu de însoţitor care, în multe cazuri nu depăşeşte, o mie de lei. Copiii n-au şansa să fie diagnosticaţi la timp, iar terapiile nu-i ajută prea mult. În timp ce în Norvegia, un copil beneficiază de 200 de zile de recuperare pe an, la noi nu au parte nici măcar de 100 de ore pe an.
Alexandru are 14 ani şi suferă de autism. Părinţii săi au sesizat că ceva nu e în regulă când băieţelul avea doi ani. Era foarte agitat, nu mai răspundea când era strigat şi ajunsese să nu mai pronunţe cuvintele pe care le învăţase până în acel moment.
"Medicul nu şi-a dat seama. A fost diagnosticat foarte târziu, la 3 ani şi jumătate. Era deja timp pierdut", a spus mama lui Alexandru.
În lipsă de specialişti şi cu ajutor limitat din partea statului, părinţii lui Alex au făcut împrumut la bancă pentru a plăti un psiholog. După doi ani au rămas însă fără bani...
"Ne-am bazat pe ceea ce ne oferă statul. Adică...mai nimic. De două ori pe săptămâna era luat o jumătate de oră să facă logopedie şi atât", a continuat mama băiatului.02,07
De aproape patru ani vine la Asociaţia Help Autism.
"A început să perceapă lucrurile mult mai bine. S-a modificat limbajul, se exprimă mai spontan", a afirmat Irina Isar, psihoterapeut.
Cifrele autorităţilor arată că în România sunt peste 70 de mii de copii cu dizabilităţi. La nivel naţional există însă, la acest moment, doar 160 de psihiatri de pediatrie.
"Statul român decontează cinci servicii, cinci sedinţe zilnice pentru un medic psihiatru. Serviciile pot fi alocate mai multor copii. În cazul unui copil diagnosticat cu tulburare din spectrul autist el are nevoie zilnic de minimum două ore", a afirmat Daniela Bololoi, preşedinte Asociaţia HELP AUTISM.
Costurile terapiei se situează între 3.000 şi 6.000 de lei lunar. În schimb, statul a alocat în 2017 pentru serviciile unui copil cu nevoi speciale, acordate într-un centru de recuperare public, 10.735 de lei, adică o sumă care le-ar ajunge părinţilor pentru terapie aproape trei luni.
În Norvegia, serviciile de evaluare şi diagnostic sunt oferite în clinici speciale, amplasate în fiecare spital. Se pune accent pe diagnosticarea precoce, condiţie esenţială a recuperării copilului cu autism. Odata diagnosticaţi, copiii sunt incluşi în programe individualizate de terapie de recuperare, de până la şapte ore zilnic, decontate în totalitate de statul norvegian. Vorbim de fizioterapie, kinetoterapie, terapie prin joc, înot, logopedie, terapia prin muzică şi formarea socială. La inceputul anilor 2000, şcolile speciale au fost desfiinţate, iar copiii cu dizabilităţi au fost integraţi în grădiniţe şi şcoli de masă. Aici copiii primesc programe educaţionale adaptate, predate de profesori special pregătiţi, care însă predau şi copiilor normali.