Căderea de calciu este tratată adesea incorect. Ce ascunde, de fapt, această afecţiune

Societatea contemporană a devenit un mediu ostil şi insecurizant, în care numărul traumelor psihice a crescut foarte mult. 

Efectul imediat constă în creşterea numărului de tulburări psihice: de la depresii invalidante, la tentative de suicid, la tulburări anxioase, la tulburări de personalitate de tip antisocial sau la crize nervoase.

Crizele nervoase, numite în trecut isterii, se caracterizează printr-un polimorfism simptomatic, din care desprindem ca simptom de bază angoasa.

Aceasta pune stăpânire pe întreaga subiectivitate a individului, torturându-l prin sentimentul de spaimă ce nu-şi găseşte sursa, spune dr. Ioana Stoleriu, medic specialist psihiatrie la Spitalul „Eftimie Diamandescu Bălăceanca“, potrivit Adevarul.ro.

Angoasa este o stare dezagreabilă, trăită ca sentiment de insecuritate, fără prezenţa obiectivă a unui pericol, şi se exprimă prin mecanisme de apărare precum hipertonie musculară, vederea înceţoşată, tahicardie, hipersudaţie, respiraţie rapidă şi superficială, senzaţia de lipsă de aer sau de nod în gât, completează specialistul.

Din punct de vedere medical, respiraţia accelerată ventilează inadecvat spaţiul traheobronşic, făcând ca schimbul alveolar al gazelor să fie ineficient.

Efectul constă într-o blocare a ionului de calciu, care are drept efecte hiperexcitabilitatea musculară, tradusă prin ameţeală, acea senzaţie de „cădere de calciu“ incriminată de multe persoane, spune medicul.

În aceste situaţii dramatice, pacienţii ajung mai ales în camerele de gardă ale spitalelor, unde primesc calciu în perfuzii, fiind sancţionaţi cu diagnosticul – spasmofilie.

Aşadar, căderea de calciu este tratată cel mai adesea incorect, negându-se terapiile psihiatrice adecvate. Este necesară o trecere în revistă a semnificaţiilor date de pacienţi termenilor înlocuitori acestei nelinişti metafizice, concluzionează medicul psihiatru.