MENIU

Marius Bodnariu, tatăl celor 5 copii luaţi de Protecţia Copilului din Norvegia,despre drama familiei

<p>Victorie pentru familia Bodnariu: Toţi cei cinci copii revin &icirc;n familie</p>

Marius Bodnariu, românul căruia Protecţia Copilului din Norvegia i-a luat cinci copii, în urma unei plângeri depuse de către profesorii fetiţelor, în care era acuzat -alături de soţia sa norvegiană- de abuz asupra copiilor, a vorbit, la Realitatea TV, despre drama prin care trece familia sa.

Marius Bodnariu, la Realitatea TV: "S-au întâmplat o serie de lucruri care nu ne dau speranţe prea mari. Au fost o serie de lucruri, o înfăţişare a unei comisii judeţene şi nu am rezolvat nimic, din contră, situaţia a devenit mai rea, deşi nu există dovezi noi.

Ce am observat e că atunci când am vrut să ne apărăm, cu atât ne-am îmbunătăţit situaţia. Sfatul fostei avocate a fost să ne menţinem umili, low profile....nu am fost de acord cu această strategie. Pronosticul e foarte rău, dar dorim ca Dumnezeu să facă dreptate. Nu putem înţelege poziţia autorităţilor, descoperim o faţă a culturii care ne surprinde.

Ultima oară am văzut bebele azi, eu şi soţia. Îl mai vedem şi miercuri. Încă două ore. Soţia poate vedea şi băieţii mai mari, de doi ani şi cinci ani. Nu ştim nimic, nici măcar cum le merge. Copiii au protestat la a fi despărţiţi şi nu s-a ţinut cont de această dorinţă a lor.

Nu ştiu, ni s-a mai pus întrebarea asta. Dacă ne rezumăm la epxlicaţia avocatului, nu există nicio posibilitate...şanse foarte slabe în instanţă. Ştiu poveşti în care familia câştigat la CEDO şi tot nu şi-au văzut copiii. Cunoaştem o familie care a câştigat cazul în curtea supremă şi după 6 luni de la proces au recuperat doar doi copii din trei, se luptă pentru cel de-al treilea. Nu putem să răspundem la întrebarea cum ne-ar putea ajuta satul român, cum s-ar putea implica oficialităţile române. Nu ştim.

Ne-am căsătorit în România în 2003 şi am stat până în 2005, apoi am venit aici. Aici soţia are familie, locuim la o fermă, undeva mai retras, cum s-ar spune, la ţară. Nu am fost contactat de oficialităţile române.

Pe 16 noiembrie a început coşmarul. Fetele au fost interogate la şcoală de catre protecţia copilului şi luate în custodie, între timp protecţia copilului a venit acasă şi a luat şi băieţii. Soţia a fost îngrijorată iniţial că nu ajunsesem acasă...ea nu a crezut că pot fi despărţiţi de ea. A crezut că Protecţia Copilului va ţine copiii doar pe perioada interogatoriului...de aceea nu au fost pregătiţi, nu doar cu hăinuţe, ci cu o vorbă, o mângâiere. Soţia a cerut voie să alăpteze bebeluşul, i s-a permis. Eu am fost ridicat de doi ofiţeri civili de la muncă, soţia nu a ştiut nimic de mine, eu nimic de ea. Am întrebat de copii, dacă sunt bine. Starea de şoc este de nedescris. A urmat un interogatoriu. Nu am ştiut că sunt arestat, mi s-a spus mai târziu. Acuzaţiile au fost cele de violenţă în familie sau asupra copiilor. Am fost şocat, am fost întrebat aproximativ trei ore. Şi soţia a fost interogată. Nu am văzut de la cine a venit acuzaţie. Noi trebuia doar să răspundem la întrebări.

Abia joi am primit foile cu explicaţia. Profesorii de la şcoala fetelor au făcut denunţul. Denunţul vine în urma unui interviu pe care directoarea şcolii l-a avut cu copiii. Ei sunt obişnuiţi cu astfel de interviuri. În decursul anilor am avut mai multe discuţii cu şcoala, o serie de evenimente care nu ne-au pus într-o relaţie foarte bună cu şcoala, nu din rea-voinţă şi nu din diferenţa de cultură. Nu pot spune că nu ne-am simţit discriminaţi sau că nu am avut presiuni din pricina tensiunilor în relaţiile cu şcoala...Familia soţiei avea unele disensiuni cu directoarea şcolii...

Cei cinci copii au şi cetăţenie română. Nu, statul norvegian nu ne-a luat o declaraţie despre cum stau lucrurile din perspectiva noastră.

Nu au motive, din punctul meu de vedere vă spun. Partea religioasă a fost împinsă afară din dosar, cu grijă. Apare iniţial în dosar îngrijorarea şcolii că copiii ar fi inhibaţi, handicapaţi din pricina credinţei, noi ştim cum ne creştem copiii şi nu există motive de îngrijorare, poate în alte religii sau cămine. Scopul e ca ei să aleagă singuri credinţa şi nu să îi conving eu, riscând să creez un conflict. Modul în care ne-am crescut copiii e normal: citim din Biblie, cântăm, ne rugăm, nu au primit pedepse din motive religioase.

Anumite repercusiuni au fost, din partea autorităţilor şi din partea presei norvegiene. Am motive pentru care m-am deschis presei din România şi nu presei norvegiene. Vor fi dezvăluite la momentul potrivit", a mai dezvăluit Marius Bodnariu la Realitatea TV.