Alegeri la Uniunea Scriitorilor sau de ce se "mușcă" Lungu și Manolescu
"Herta Muller a fost suspendată din Uniunea Scriitorilor. Noua ordine financiară Manolescu&Vosganian presupune ca neplata cotizației să ducă la suspendare. Este una din practicile reclamate de către Lungu în confruntarea cu Manolescu. Practică având rezultat și alte suspendări, precum Eugen Simion, Nicolae Breban. Suspendările au creat imagine proastă, dihonie și nervi. Stare în care se află Uniunea astăzi în plină campanie de alegeri. Am fost aproape de această luptă. Duminică. Ca membru al Uniunii, am fost la alegerea șefului filialei București-proză. Am văzut pe viu boxul verbal dintre Dan Lungu și Nicolae Manolescu. Dintre prozatorul generației 2000 și criticul literar al generațiilor 1970-1990. Citește ce cred eu că-i face să se războiască", scrie Eugen Istodor, într-un reportaj publicat pe hotnews.ro.
Festivalul de literatură de la Iași n-are rival. FILIT este un UNTOLD al literaturii. Asta înseamnă management. Dar Lungu nu-i doar organizator. Scrie cărți de succes. Romanele sale sunt vedete de vânzări Polirom. “Sunt o baba comunista!” (2007) și “Cum sa uiti o femeie” (2009).
Suspendările, gen Muller. Aplicarea regulii: n-ai plătit cotizația, stai pe tușă, până o plătești. Mai tare este că Herta Muller nici nu recunoaște intrarea în Uniune. Cum să suspenzi pe cineva din Uniune pe cineva care declară că nici n-a fost pe acolo?
Lipsa de transparență în folosirea banilor. Un soi de încremenire în lipsa de proiecte cu impact. Și, de ce nu, șacalizarea Uniunii prin recompense repetate date prietenilor. Și îndepărtarea grupurilor rivale, gen Teodorescu-Iaru. Iată interviul PERSPEKTIVA cu Dan Lungu pentru detalii.
E act de kamikaze să-l înfrunți pe Nicolae Manolescu.
Vreo două generații de scriitori cel puțin au așteptat cu sufletul la gură verdicte de la Nicolae Manolescu. Critică literară de direcție? Manolescu e cu mult mai mult. Cenaclul de Luni (locul în care s-au exprimat Cărtărescu, Iaru&co), profesor exigent la Litere. Cărți. Unde vezi ce-nseamnă spirit adevărat în critica literară. La Litere era oprejudecată. Dacă Eugen Simion era un povestitor de cărți, Nicolae Manolescu jongla liber cu teorii, avea ochi și verdict pentru noutate.
Nu există încă vreun document care să arate colaborarea cu Securitatea.
Există destule motive să vedem în el unul dintre intelectualii ținuți pe bară în comunism, în toate pozițiile posibile: niciodată profesor plin, niciodată șef de revistă literară. Un timp, situația de outsider a continuat și după Revoluție. În politică a pierdut cursa pentru candidatura de președinte al României în CDR, iar partidul său s-a autodevorat, după câțiva ani de parlamentarism.
“Istoria critică a literaturii române” (2008), sinteza așteptată de către toată suflarea scriitoricească de ani de zile, a fost o dezamăgire. Istoria este plină de verdicte nedrepte puse literaturii pe care Manolescu o știa cel mai bine, dar și de promovări ale unor scriitori cenușii.
Citeşte continuarea reportajului AICI