Orasele îsi schimbau numele, camera mea ramânea mereu aceeasi. Stateam pe alte strazi, în alte locuri, dar mereu în aceeasi casa. Aceeasi usa vopsita caramiziu, culoare care-mi repugna, vopsea veche, scorojita, clanta de alama, soneria de la intrare ce n-a functionat niciodata.
Si înauntru, eu: ca o mumie îngropata-n vânt.
Tolanit într-un fotoliu vechi, în fata unei masute rotunde, îmi beam ceaiul, suflând rotocoale subtiri de f (...) Citește mai departe...