Vazând ca ochelarii nu sunt pe birou, nici pe masa pe care erau asezate stativele cu eprubete, profesorul se îndrepta spre locul unde se afla dulapiorul de medicamente. Acolo, fara sa bâjbâie prea mult, dadu si peste ochelarii sai, dar si peste o sticluta plata, plina de o licoare grea, de culoare rubinie, la care râvnise de atâta amar de timp. Tind sa cred ca profesorul o lasa dinadins acolo stiind ca obisnuiesc sa ies din eprubeta prin intermediul cronovizor (...) Citește mai departe...