Revoluţia din oraşul tău Sibiu: 99 de sibieni au murit în decembrie 1989, iar 300 au fost răniţi
Revoluţia de la Sibiu a început paşnic, dar s-a terminat sângeros. Statisticile vorbesc de victime, însă vocea poporului vorbeşte de martiri. Deşi tranziţia interminabilă a aruncat un val de uitare peste evenimentele din decembrie \'89, cei care au luptat în prima line au credinţa că jertfa lor nu a fost în zadar. Au rămas acum să spună povestea Revoluţiei de la Sibiu, al doilea oraş martir din România.
În dimineaţa zilei de 21 decembrie muncitorii de la Balanţa şi întreprinderea de unelte şi piese de schimb s-au adunat pe podul gării, unde au început să scandeze lozinci anticomuniste.
Aşa a început Revoluţia la Sibiu, ca o mişcare de solidaritate cu românii care au ieşit pe străzile Timişoarei. S-a transformat însă în scurt timp într-o acţiune de revoltă împotriva sistemului, a regimului şi a conducătorului suprem.
În scurt timp, în faţa magazinului Dumbrava a început să se tragă şi au căzut primele victime. Hotelul Continental, Casa de Cultură sau sediul Miliţiei au devenit locuri perfecte de tragere, iar trotuarele oraşului au început să se coloreze în roşu.
Deşi trecuseră deja două zile de când în Sibiu se auzise primul foc de armă, pe străzile oraşului luptele erau în toi.
Crăciunul din 1989 i-a adus Sibiului haine cernite. Străzi pustii, militari, gărzi patriotice, ruine şi multe, foarte multe vieţi pierdute.
Luptele au continuat până aproape de Anul Nou, iar Sibiul a devenit astfel oraşul cu cel mai mare număr de victime raportat la populaţie: 99 de morţi si aproape 300 de răniţi.