Românii critică deciziile din Coaliție: ”Lumea PSD s-a terminat astăzi. AUR ar avea șansa reală să facă singur Guvernul”

Lumea PSD s-a terminat astăzi. Ignorați de Bolojan, luați la mișto de AUR, cei de la PSD și-au strâns jucăriile din Parlament și au plecat acasă. Marele partid combinator a fugit din Parlament.

 

Au intrat în sală cu reflexul vechiului partid care se crede stăpân pe tot: pe bani, pe proceduri, pe oameni, pe stat. Au venit să împingă mai departe rețeta lor clasică: să dea bani pe care nu-i au, fără să taie robinetul pentru primarii faliți, fără să se atingă de privilegii, fără să deranjeze rețeaua care i-a hrănit ani la rând.

 

Numai că, în Parlament, PSD a avut un șoc rece. AUR le-a spus limpede că nu votează amendamentele PSD, după ce PSD nu le-a votat pe ale lor. Atât de simplu. Atât de brutal. PSD s-a trezit că AUR are pretenții, are dorințe. Vrea să negocieze. Și dintr-odată, PSD a înțeles ceva ce până ieri refuza să accepte: AUR nu mai este partidul de decor din ecuația lor. AUR are pretenții. AUR are condiții. AUR vrea să negocieze.

 

Până azi, PSD îl amenința pe Bolojan că, dacă nu pleacă, face guvern cu AUR. Doar că în povestea asta au descoperit un detaliu esențial: AUR nu vine să care geanta PSD-ului. AUR vine să ceară partea cea mare.

 

Aici s-a rupt filmul pentru PSD.

 

Pentru că, în momentul în care îl dai jos pe Bolojan și intri într-o criză politică și financiară, nu mai negociezi din poziția partidului care dictează. Negociezi din poziția partidului slăbit, împins în colț, cu sondajele pe masă: 40% pentru AUR, 16% pentru PSD. De aici începe discuția. Nici vorbă de premier PSD. Nu cu control PSD. Nu cu condițiile PSD. Ci cu PSD în rol de partid de rangul doi, într-un guvern în care altcineva dă ordinele.

 

Asta i-a lovit cel mai tare astăzi: nu scandalul, nu votul, nu pierderea momentului. Ci realitatea că AUR vrea să negocieze de sus.

 

Acesta a fost primul test serios. Și verdictul a fost clar: partidul care, potrivit sondajelor, conduce jocul este AUR, nu PSD. Iar dacă mâine s-ar ajunge la anticipate, AUR ar avea șansa reală să facă singur guvernul.

 

Toată schema PSD-PNL de după anularea alegerilor, tot învârtitul pe loc, toate urletele, toate crizele teatrale încep acum să se vadă exact așa cum sunt: manevre disperate ale unor partide care au crezut că mai pot păcăli încă o dată realitatea.

PNL a jucat rece și eficient. L-a pus pe Bolojan și a stabilizat situația. PSD, în schimb, a rămas blocat în reflexele lui: frână, combinație, amenințare, șantaj, improvizație. Un partid care de ani de zile nu mai știe să construiască nimic, dar știe perfect să consume, să împartă și să blocheze. Iar simbolul perfect al acestei decăderi rămâne marele pierzător Marcel Ciolacu.

 

Mai mult, cei de la PSD au pierdut avantajul asupra judecătorilor după ce un judecător CCR propuse de UDRM, speriat de guvernul PSD-AUR, a deschis calea pentru tăierea pensiilor speciale. Asta arată că până și la CCR s-a simțit mirosul de prăbușire.

 

Eșecul politic al PSD nu mai avea cum să fie amânat. Astăzi doar s-a văzut în direct. Au intrat în Parlament convinși că încă sunt cineva. Au ieșit de acolo înțelegând că, în noul joc politic, nu mai dictează nimic. Sunt nimeni politic. Vor mai trage de timp până la alegerile parlamentare și gata cu ei.

 

PS: PSD, plătiți-vă datoriile. Ați împrumutat România cu Ciolacu și acum nota de plată a ajuns la toți ceilalți. Anul acesta trebuie plătite doar dobânzi de 10 miliarde de euro. De ce să plătească pensionarii, mamele, femeile, veteranii pentru datoriile făcute de voi?

 

Context: PSD a făcut miercuri scandal în Parlament după ce amendamentul prin care cerea alocarea unui ajutor unic pentru pensionari a fost respins de două ori în comisiile reunite de buget. Deși cu o zi înainte colaboraseră, AUR a refuzat de această dată să mai susțină măsura PSD. În replică, liderii PSD au amenințat că vor pica bugetul Ministerului Finanțelor dacă nu se găsesc cei 1,1 miliarde de lei necesari. PNL le-a cerut public să renunțe la blocaj și a acuzat PSD de populism și presiune politică într-un moment în care bugetul trebuie votat.