Pentru cine o fi avut ideea, nici ca se putea o mai inspirata optiune, întru desavârsirea lucrarii, cum acest Aurel de Bruma, trecut prin ciurul si prin canonul unor scoli filo/logice, radio/fonice si neo/vechi/cronice, epicizat liric, liricizat epic, dar si cu, mereu la purtator, stiinta punerii în scena a tot ceea ce misca dinlauntru: omul, râul, ramul. Daca aceasta încercare de sur/prindere a vocii si vocatiei aurelice vi se pare cam prea îmbrumata, o sa da (...) Citește mai departe...