Popoviciu, Pitcovici şi Şerban, salvaţi de mafia din Justiţie
Pe cît de surprinzătoare a fost arestarea mahărului Popoviciu şi a granzilor de la DGIPI şi DGA, pe atît de rapid s-a organizat scăparea lor din priponeala de o zi. Cel mai mare tun dat în România după ‘89 a avut parte de o cacealma pe măsură. Ca s-o înţelegeţi mai uşor, o dăm sub formă de teatru absurd-penal.
Avem personajele:
Gheorghe Cuzuc - judecător la Biroul de Carte Funciară
Viorica Costiniu - judecătoare Curtea de Apel
Călin Popescu Tăriceanu - pasator-primitor şef de terenuri dubioase
Puiu Popoviciu, Petru Pitcovici, Cornel Şerban - învinuiţi penal
Piesă în trei acte
Actul 1
2007 - Tăriceanu semnează o Hotărîre de Guvern prin care un teren domeniu public al statului, deţinut de Poşta Română, trece în domeniul privat al statului.
Mai apoi, Poşta Română se asociază cu o firmă privată din anturajul lui Puiu Popoviciu, aducînd ca aport terenul respectiv. Valoarea de piaţă a terenului era de aproximativ 65.000.000 de euro, dar în asociere a fost evaluat la un preţ de vreo şaisprezece ori mai mic.
Cazul a ajuns la DNA, care îl incriminează, printre alţii, pe Gheorghe Cuzuc, implicat în intabularea terenului. Cuzuc face plîngere împotriva urmăririi sale penale. Aici trebuie făcută precizarea că un astfel de plîngere era o aberaţie juridică, sau, ca să păstrăm terminologia de Drept, era "inadmisibilă". Această aberaţie ajunge la judecătoarea Viorica Costiniu. În ciuda faptului că era o aberaţie, Viorica Costiniu cere DNA-ului întreg dosarul pe cazul Poştei, în original.
DNA-ul refuză să-l dea în original, dar acceptă să-l dea în copie, motivînd că oricum e o aberaţie plîngerea lui Cuzuc. Viorica Costiniu se încăpăţînează să-l ceară şi, pentru a fi mai convingătoare, îi aplică lui Doru Ţuluş, şeful Secţiei a II-a din DNA, care instrumenta dosarul, o amendă de 500 lei.
La ceva timp Viorica Costiniu acceptă că plîngerea era o aberaţie, dar amenda pentru Ţuluş rămîne. De ce oare atîta încrîncenare pe predatul unui dosar care oricum făcea obiectul unei aberaţii juridice? Explicaţia poate fi că, avînd dosarul în original, Costiniu putea sustrage declaraţii olografe. Nu e o premieră, se practică asiduu în instanţele noastre. De aceea se pare că Ţuluş s-a opus să-l dea în original. Bun, trecem la...
Actul 2
Tot 2007, tot Tăriceanu ia în concesiune (prin firma lui, ATS-dealer Citroen) o suprafaţă importantă pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, nr. 42-46. E o parcelă, de fapt, din terenul lui Popoviciu, care face acum obiectul dosarului în care e implicat DGIPI şi DGA. Intabularea terenului lui Popoviciu a făcut-o la un moment dat tot Gheorghe Cuzuc.
Actul 1 combinat cu Actul 2 duc la Actul 3
Terenul lui Popoviciu, de pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, nr. 42-46, inclusiv parcela lui Tăriceanu, au ajuns sub lupa procurorului Ţuluş, adică la Secţia a II. Gheorghe Cuzuc e inculpat alături de Popoviciu, Pitcovici şi Şerban în acest dosar. Pe ultimii trei i-am văzut scoşi din arestul de o zi prin decizia judecătoarei Viorica Costiniu. Aceeaşi Viorica Costiniu care a făcut presiuni în mai vechiul dosar din actul 1, la solicitarea aceluiaşi Gheorghe Cuzuc.
Din surse judiciare, ştim că Viorica Costiniu nu a fost aleasă la întîmplare să judece în cazul lui Popoviciu. Alegerea judecătorilor în astfel de cazuri nu o face un calculator, aleator, cum a susţinut într-o emisiune tv liberala Norica Nicolai, juristă de profesie. Ci decide preşedintele de instanţă. În concluzie: acest ping-pong de terenuri între Tăriceanu şi Popoviciu s-a soldat cu trei eliberări din arest, prin grija unei judecătoare care e dedicată acestei cauze.
va urma