Adevarul e, trebuie sa o recunostem, ca am fost toata istoria noastra, vorba fotbalistului bulgar Hristo Stoicikov, niste mamaligi ("Mamaliciki, go home!"). Am asteptat tot timpul pomana. Nu prea am avut ceva de spus, nu prea am avut coaie decât pentru perioade extrem de scurte, ca niste zvâcniri de disperare mai mult, cum a fost cu Vlad Tepes, Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, sau cu ocazia unor conjuncturi favorabile (1859, 1918). Ne mândrim ca asta a fost adevarata n (...) Citește mai departe...