Cine si-ar dori ca fictiunea narativa sau dramaturgica sa se închida în astfel de raspântii înguste si schematice, între un DA predicant si, de cealalta parte, un NU interdictiv, soi - esteticeste nascut mort - de laic catehism moralizant?! Dar este oare un asemenea clivaj al versantilor, luminos vs. întunecat, singurul orizont deschis unui ethos al beletristicii (fictio) cu personaje? De-ar fi asa, niciunei capodopere nu i s-ar mai putea deduce/ detecta vreun (...) Citește mai departe...