Lucian Avramescu Casa lui Costea sta sub un val nesfarșit de padure. Omul iese de sub acoperiș și da nas in nas cu vulpea și ursul care-și au vizuina langa vizuina lui din odai cu lavițe și bec electric. Așa traiește, la marginea satului, de cand il știu. Și-l știu de mult, de cand suia, țanțos, coasta, pierzandu-ma in urma. Vecinatatea cu salbaticia, mai lipita de el decat primaria și viața cu miros de benzina din centru, i-a cladit o sensibilitate... Citește mai departe...