Era-ntr-o zi de vara. Ceru-si întindea nesfârsita-i albastrime, soarele dogorea praful din ulitele satului, lenesii se trezeau proaspeti dupa somnul lung al noptii, iar betivii comunali abureau si faceau spume, gândind cu lehamite ca nu-i prea mândra vremea de baut. Vorba poetului: „Aroma vinului trecut/ Încet la cap se suie,/ Era pe când nu s-a baut,/ Azi l-am baut si nu e”.
În dreapta casei se ridicau dealuri, în stânga, tot as (...) Citește mai departe...