Câteodata mama ma lua cu ea, când i se facea dor de parinti si de locurile copilariei. Goruniul nu e departe de Tomesti - peste deal.
Intram prin spatele gradinii. Asa ca, de pe vârful molcomit al dealului, o luam la dreapta. Ajungeam la cimitirul vechi, pe care-l ocoleam prin dreapta de data aceasta. Oh, cimitirul acela cu pietre ciudate, cum nu mai vazusem nicaieri, cu muschi pe ele, pietre de pe care aproape se stersese scrisul ciudat de asemenea, din care nu întele (...) Citește mai departe...