Disney la origini: Albă ca Zăpada era blondă, iar pe pitici îi chema Puffy şi Stuffy

Lella Smith lucrează de aproape 20 de ani la Walt Disney şi se ocupă de păstrarea lucrărilor nepreţuite realizate în ultimii 80 de ani de artiştii companiei, astfel încât acestea să încânte şi alte generaţii.

"La Animation Research Library păstrăm artă. Tratăm arta ca şi când ar fi artă, nu doar simple desene pe hârtie. Materialele sunt arhivate în cutii speciale, la temperaturi foarte scăzute, manevrăm totul cu mănuşi. (...) Artiştii care lucrează acum la studiourile Walt Disney vin la noi pentru a vedea lucrările mai vechi, pentru a se inspira şi pentru a învăţa de la precursorii lor (...) Suntem o organizaţie "secretă" pentru că avem multe lucruri de valoare, toate animaţiile create de compania Walt Disney, peste 60 de milioane de lucrări. Încercăm să păstrăm animaţiile şi filmele Disney într-un muzeu, pentru ca oamenii să se poată bucura de ele şi peste 65 de ani", a declarat Lella Smith.

"Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici a fost prima animaţie de lung metraj a studiourilor Walt Disney. Până atunci artiştii făcuseră doar desene animate scurte şi atunci animatorii au început să îşi îmbunătăţească tehnicile, să înveţe să deseneze oameni. Au folosit tot ceea ce ştiau de la desene de 6-9 minute. E foart amuzant că la acel moment criticii susţineau că spectatorii nu vor rezista la un film de animaţie atât de lung deoarece vor avea probleme cu ochii din cauza culorilor. În decembrie 1937 a fost lansat filmul de animaţie "Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici", după trei ani de muncă. În 1939 filmul a primit un Oscar onorific. Este primul film Walt Disney care va fi lansat în Diamond Collection pe Blu-ray şi DVD", povesteşte Lella Smith.

"Înainte de a restaura filmul artiştii au venit la ARL, la benzile originale. Le-au curăţat de praf cu o tehnică specială iar apoi le-au introdus în computer pentru a curăţa culorile. Au scanat şi au curăţat 120.000 de cadre.  Procesul a durat aproape un an pentru că negativul are 75 de ani şi se deteriorează, e fragil. E un film important pentru companie şi a meritat efortul de restaurare. Când filmul a fost restaurat au fost descoperite nişte culori care nu au fost văzute de mulţi ani. Hainele piticilor nu erau atât de şterse cum păreau. Restaurarea nu a schimbat nimic din emoţia filmului, doar a curăţat amprentele şi praful. Benzile încă purtau amprentele artiştilor care au aşezat cadrele pentru camera de filmat.

Walt Disney a ajuns la Albă ca Zăpada având experienţă de la gaguri (scene comice) şi desene animate scurte. Mulţi artişti au început făcând desene pentru ziare şi ştiau cât de importante erau gagurile. Artiştii erau plătiţi cu 5 dolari pentru fiecare gag creat de ei care era folosit în filmul final. Gagurile erau importante pentru că personajele trebuiau să pară umane. Sunt mii de gaguri care nu au fost introduse în film. În 1937 plăteai 35 de cenţi pentru o masă aşa că 5 dolari era destul de mult.

Printre scenele care nu au intrat în film se numără una cu piticii care se ascund atunci când trebuie să meargă să facă baie. O altă scenă interesantă este cea care prezintă un pitic dormind într-o oală cu un păianjen care îi intră în gură când inspiră şi iese când respiră. Somnorosul, care putea dormi oriunde, a fost prezentat în diferite gaguri, dormind într-o oală cu apă, o cutie poştală sau atârnând de un vârf de munte. Scena construirii patului pentru Albă ca Zăpada este una dintre cele majore care au fost scoase. Piticii voiau să facă ceva frumos pentru ea, să îi construiască patul. E o scenă când umplu salteaua şi Hapciu nu este încântat de asta. 

Piticii arătau aproape la fel la început. David Hand, regizorul filmului, spunea că nu îi poate diferenţia şi astfel au început să lucreze pentru definirea fiecăruia. Şi Albă ca Zăpada arăta diferit. Avem schiţe cu ea blondă sau roşcată. Personajul a fost schimbat de artişti.

Există o listă lungă cu numele luate în considerare pentru pitici încă de când au început să lucreze la film, printre acestea Wheezy, Puffy, Stuffy, Biggo-Ego, Jumpy, Baldy, Nifty, Gabby, Stubby şi Burby. Şi-au dat seama că numele defineau cu adevărat personajul, descrierea şi acţiunile lui, aşa că era importantă alegerea numelui potrivit. Walt Disney a reuşit să dea o personalitate credibilă piticilor pe baza numelor alese. Au luat multe caracteristici de la nume, acestea au ajutat la definirea personalităţii fiecărui pitic. Fiecare pititc reprezintă un tip de personalitate umană pe care o putem găsi în majoritatea birourilor, şcolilor sau cartierelor în care ne desfăşurăm activitatea.

La început piticii nu arătau ca acum, cum îi ştim cu toţii din film. În timpurile acelea artiştii au pornit de la reprezentările piticilor din poveste şi de aceea la început au fost mai "amorţiţi". Acum sunt fermecători, distractivi. Walt Disney a avut un sentiment că aceste personaje vor fi plăcute şi aşa a fost. A vrut să le dea farmec, caracteristici care să îi facă unici. Multe, multe ore de discuţii şi cercetare au fost petrecute pentru dezvoltarea personajelor. Am văzut notiţe din 1934-1936 când încercau să dezvolte caracteristicile acestora, au schimbat numele de multe ori şi au lucrat mult la caracteristicile lor, la modul în care vor purta hainele şi se vor mişca pentru ca oamenii să se poată identifica cu ele.

Iniţial piticii au fost gândiţi mai înalţi, mai apropiaţi de înălţimea unui om. Apoi au lucrat la detalii, s-au gândit cât de lungi ar trebui să le fie braţele, cât ar trebui să fie înalţi. Au fost făcute multe cercetări să vadă cum ar trebui să fie costumele şi ce culori li s-ar potrivi. În film putem vedea că piticii sunt îmbrăcaţi mai mult în maro, gri, culori neutre, deoarece era important ca Albă ca Zăpada să poarte culori mai vii, să strălucească.

Lui Mutulică, spre exemplu, i-au fost mărite urechile şi picioarele. S-a schimbat destul de mult faţă de ideea originală. El este singurul fără barbă. Ceilalţi pitici erau adulţi şi văzuseră multe în viaţă. Acest mic personaj era mai copilăros şi intenţionat a fost creat fără barbă, se mişca mai repede, acţiunile sale aveau alte caracteristici, mai jucăuşe. Morocănosul este un personaj foarte sofisticat. A început ca fiind acela căruia dacă îi arăţi o gogoaşă va vedea mereu doar gaura. Aveau nevoie de un personaj care să îi susţină pe ceilalţi, el îi liniştea, dar le lua şi apărarea când era nevoie. A fost creat pentru a contrasta cu celelalte personaje. Sprâncenele a şase dintre pitici au fost create după modelul sprâncenelor lui Walt Disney, sprâncene expresive care fascinau pe toată lumea care lucra cu el. Voiosul a fost singurul care nu a avut aceste sprâncene - ale lui erau albe şi mai groase.

Diferenţele între povestea Albă ca Zăpada a fraţilor Grimm şi cea prezentată în filmul animat Disney

Albă ca Zăpada este o poveste veche de zeci de ani, în tradiţie orală. În fiecare ţară povestea a suferit modificări mai subtile sau mai semnificative. Spre exemplu, într-una dintre poveşti, cred că în cea cunoscută în Italia, regina porunceşte vânătorului să îi taie prinţesei degetul de la picior.

În povestea originală a Fraţilor Grimm piticii nu lucrau în mina de diamante. Walt Disney a ales acest loc unde ei să lucreze din greu, să fie murdărie pentru ca piticii să fie portretizaţi ca fiind muncitori dar şi distractivi.

În povestea fraţilor Grimm Albă ca Zăpada are şapte ani. Walt Disney s-a gândit că ar trebui să fie mai mare pentru ca la sfârşitul poveştii căsătoria sa cu prinţul să aibă logică.

În povestea fraţilor Grimm regina cere vânătorului să îi aducă ficatul şi plămânii fetei după ce o ucide, în animaţia noastră e vorba de inima acesteia. De asemenea Walt a vrut să scape mai repede de regină pentru ca Albă ca Zăpada şi prinţul său să se bucure mai mult.

În povestea Grimm regina merge de trei ori deghizată la Albă ca Zăpada şi abia a treia oară reuşeşte să o ucidă. Walt s-a gândit că ar fi mai bine să meargă doar o dată, să îi dea mărul şi să scurtăm povestea. Au fost multe schimbări însă toate au fost făcute cu un scop. Walt Disney prelua poveştile şi le transpunea în mediul ecranului aşa că trebuia să le extindă sau să le simplifice pentru a nu fi prea complicate pe ecran.

Pentru o singură secundă de film e nevoie de 24 de schiţe...

"...Aşa că multiplicăm cu 60. E vorba de multă muncă. Sunt 24 de desene individuale pentru o secundă, însă înainte ca acestea 24 să fie produse e nevoie de munca multor alţi artişti. La producerea "Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici" au intrat milioane de desene, adevărate piese de artă", spune Lella Smith.

Directorul de creaţie precizează că munca sa e atât de distractivă. "Lucrez cu toate proiectele create de Walt Disney. Organizez expoziţii. Următoarea va avea loc pe 15 noiembrie la New Orleans, se numeşte "Dreams come true" şi celebrează poveştile, arată cum le-a schimbat studioul Walt Disney. Avem peste 800 de lucrări care vor fi expuse. Eu am scris catalogul pentru această expoziţie şi textele. Lucrăm de asemenea la lansarea unor cărţi. În curând vom lansa o carte de design care va face parte din "The archive series", o serie de cărţi în care vom prezenta cele mai bune poveşti din biblioteca noastră", a declarat Lella Smith.