Ceea ce a fost admirabil în povestea tânarului fiu de "plugar" fara noroc - apreciaza acum fiul lui, la capatul unei cariere didactice de peste patruzeci de ani - este faptul ca nu parea atins de niciunul dintre stigmatele proprii unui autodidact: un spirit critic si un gust înnascute, o anumita rigiditate în propriile optiuni, îl fereau pe tatal meu de confuzii si rataciri. Un detaliu semnificativ. Vizitându‑ma o data, prin clasa a X‑a, la gazda (...) Citește mai departe...