Când se vopsesc, de fapt, ouăle de Paște. Foarte puține persoane știu acest lucru
Suntem în Săptămâna Mare, perioada cea mai încărcată de semnificații din calendarul creștin, în care fiecare zi are o simbolistică aparte și este însoțită de tradiții bine înrădăcinate. Printre acestea, vopsirea ouălor de Paște rămâne unul dintre cele mai cunoscute și respectate obiceiuri, dar și unul care stârnește controverse. Credincioșii ortodocși sunt împărțiți atunci când vine vorba despre momentul potrivit: unii susțin că ouăle trebuie vopsite în Joia Mare, în timp ce alții aleg Vinerea Mare. În acest context, teologii vin cu explicații care încearcă să lămurească sensul tradiției și semnificația alegerii fiecărei zile.
În unele regiuni din țară, Joia Mare este ziua în care gospodinele vopsesc ouăle pentru Paște. Fac acest lucru deoarece în Vinerea Mare există credința că nu este voie să ai vreo activitate.
În schimb, în alte regiuni ouăle se vopsesc în Vinerea Mare, zi cu însemnătate deosebită pentru creștini. Este ziua în care se ţine post negru, iar spre seară se oficiază Denia Prohodului, comemorându-se moartea şi punerea în mormânt a lui Iisus.
„Oul simbolizează mormântul Mântuitorului. Din ou eclozează puiul, la fel cum din mormânt a înviat Hristos”, explică un teolog din Constanța pentru „Adevărul”.
Părintele arată că, în tradiția creștină, există două credințe legate de oul roșu de Paște. prima dintre ele este cea referitoare la coșul cu ouă pus la baza crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Din trupul acestuia au curs picături de sânge peste ouă, iar acestea s-au înroșit imediat.
A doua tradiție face referire la Maria Magdalena, care a mers înaintea procuratorului roman și i-a dezvăluit taina cea mare: Hristos a Înviat. Deoarece femeia avea un coș cu ouă în mână, procuratorul i-a spus că nu va crede așa ceva decât dacă acele ouă se vor înroși. Iar acest lucru s-ar fi întâmplat imediat.
„Ziua cea mai potrivită pentru înroșirea ouălelor este Vinerea Mare sau chiar Sâmbăta Mare, deoarece este momentul de după răstignirea Mântuitorului, momentul în care sângele Lui a curs”, explică teologul.