În urma cu vreo zece ani, scriind, tot în aceasta pagina, despre ludicul Bogdan Ulmu, punctam în finalul acelei încercari de portret faptul ca, pe unde trece, bucuresteanul iesenizat (caz cu totul iesit din comun) lasa/trebuie sa lase... ulme. Mai ziceam acolo ca, mai mult ca sigur, personajul este cel mai calatorit scriitor român, dar nu atât în aceasta calitate – ce, multa vreme, a parut drept un violon d’Ingres– cât în ac (...) Citește mai departe...