MENIU

Cetatea Colţ, Castelul din Carpaţi din romaul lui Jules Verne

Foto: RTV
Cetatea Colţ se află la poalele Munţilor Retezat, mai sus de satul Râul de Mori

Numele Cetăţii Colţ, de la marginea Munţilor Retezat, a ajuns în toată lumea, în paginile unei cărţi. Jules Verne a scris despre ea în ,"Castelul din Carpaţi''. Şi nu numai titlul romanului are legătură cu România. Cine şi-ar fi închipuit că Jules Verne a iubit o româncă din Homorod, de focul căreia s-a stins, şi de dragul căreia a scris această carte de succes!

De la Haţeg, drumul duce spre Parcul Naţional Retezat. Undeva, la vreo 20 de kilometri, apare indicatorul spre Cetatea Colţ. E destul de mers, pe cărări înguste, e destul de greu, dar te poţi opri să te bucuri în linişte de munte.

Cetatea Colţ nu a fost niciodată un punct strategic pentru voievozii de demult. Poate şi de aceea a ajuns într-un roman de dragoste. A fost ridicată în secolul al XIV-lea, de cneazul Cândea. Timpul şi-a spus cuvântul. Acum nu au mai rămas decât ruinele. Stau departe, pe o culme, ascunse după un pâlc de copaci, parcă sărutând cerul şi anunţând povestea de dragoste atât de misterioasă care s-a ascuns aici. Cei care au studiat viaţa şi opera lui Jules Verne sunt siguri că cetatea este Castelul din Carpaţi şi au destule argumente.

Criticii care au studiat opera lui Jules Verne au ajuns la concluzia că scriitorul a făcut o călătorie în Transilvania şi a fost însoţit de o femeie frumoasă din Homorod.  Se presupune că aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne şi că această povestea lor s-ar fi consumat în camerele castelului din Carpaţi.

Localnicii ştiu povestea unei fete de 17 ani care şi-ar fi lăsat baltă mirele, în toiul pregătirilor de nuntă şi a fugit de la părinţi. O chema Luiza, iar  Jules Verne îi spunea, "unica sirenă''.

Viaţa i-a despărţit pe cei doi. Luiza a fost nevoită să se căsătorească, până la urmă, cu altcineva, şi a plecat cu întreaga familie la Bucureşti. Dragostea lor s-a consumat apoi în scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A rămas însă vie pentru scriitor.

Povestea castelului are, cumva, un final. În 1944, într-o familie din Bucureşti, într-un scrin, sunt găsite câteva scrisori. De la Jules Verne către Luiza. Epistole de dragoste, pe care preafrumoasa femeie le-a lăsat nepoatelor ei. Urmaşii ei păstrează şi alte daruri despre care spun că sunt de la Jules Verne - un ceas cu pendul, două machete ale iahturilor scriitorului şi câteva volume din ,"Călătorii extraordinare''.