Sunt unul dintre cei mai putin eficienti votanti ai României. Din cele 6 tururi finale, pentru ca doar astea conteaza pâna la urma în economia jocului electoral, doar de doua ori am reusit sa punctez: în 1996 si 2004. Însa votul meu a avut motivatii diferite. În ‘96 am dat un vot pozitiv, fiindca eram ferm convins ca Emil Constantinescu era presedintele de care avea nevoie România celor mai tulburi ani ai existentei sale de dupa decembrie 1989, iar (...) Citește mai departe...