MENIU

Dosarul Revoluției, trimis în judecată după 30 de ani

Cine stă în spatele OUG pe Justiție. Augustin Lazăr: "Este o stare de neliniște în sistem"
<p><span>Inquam Photos / Octav Ganea</span></p>
<p><span>Inquam Photos / Octav Ganea</span></p>
<p><span>Inquam Photos / Octav Ganea</span></p>
Augustin Lazar

Procurorul genereral Augustin Lăzar a anunțat trimiterea în judecată a dosarului Revoluției din decembrie 1989.

Dosarul Revoluțieia fost finalizat și trimis în judecată. Anunțul a fost făcut de procurorul general al României, Augustin Lazăr. 

"Astăzi, Secţia militară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei a înaintat instanţei de judecată rechizitoriul în cauza cunoscută generic sub numele deDosarul Revoluţiei", a declarat Augustin Lazăr.

”Prezint public scuzele Ministerului Public pentru durata excesivă a duratei anchetei penale - aproape 30 de ani”, a mai spus Augustin Lazăr.

Finanlizarea acestei cauze reprezintă o realizare pe care mi-am asumat-o în mandatul de Procuror General”, a afirmat acesta.

”Am trimis instanței rechizitoriul”, a spus acesta, adăugând că este o investigație complexă.

”Este un moment deosebit pentru justiția militară și pentru justiția română, un moment care marchează îndeplinirea unei datorii profesionale și a unei datorii față de istorie și patrie. Finalizarea acesteai cauze reprezintă realizarea uneia dintre cele mai importante obiective din programul managerial asumat în urmă cu trei ani”, a afirmat Augustin Lazăr.

”Azi, juriștii încheie aceasta provocare prezentând adevărul judiciar ca parte component a unei investigații complex”, a mai spus acesta.

Procurorul General mai precizează că rechizitoriul însemează 12 volume și 3280 de file.

Redăm mai jos declarație de presă făcută de Procurorul General

”Astăzi Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va înainta instanței de judecată rechizitoriul în cauza cunoscută generic drept “dosarul Revoluției”.

Este un moment deosebit pentru justiția militară în special și pentru justiția română în general, un moment care marchează îndeplinirea unei datorii profesionale, dar și a unei datorii de onoare față de istorie și față de patrie.

Finalizarea acestei cauze de către colegii noștri, procurorii militari, reprezintă realizarea unuia dintre cele mai importante obiective din proiectul de management pe care mi l-am asumat public în urmă cu trei ani: soluționarea “dosarelor istorice”!

Oameni de cultură, politicieni, cercetători, istorici au exprimat, de-a lungul timpului, diverse teorii, explicații, aprecieri în legătură cu adevărul despre momentul “decembrie 1989”. Astăzi, juriștii încheie această provocare, prezentând “adevărul juridic”, ca parte componentă a unei investigații complexe, care a pornit de la ideea că responsabilitatea pentru victimele Revoluției din decembrie 1989 nu este una instituțională, ci este o responsabilitate directă, individuală.

Rechizitoriul Secției Parchetelor Militare însumează 12 volume, în total 3280 de file. Dosarul cauzei cuprinde 3330 de volume, dintre care 2030 de volume au fost administrate după 13 iunie 2016, cifre ilustrative pentru volumul impresionant de muncă efectuat de către colegii noștri.

Doresc să subliniez faptul că pentru întocmirea rechizitoriului au fost administrate, în principal, probele obţinute după 13 iunie 2016, dată la care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a confirmat redeschiderea urmăririi penale în prezenta cauză.

Datorăm soluționarea, temeinică și legală, a acestui dosar istoric unei echipe de procurori militari, din elita Ministerului Public, cu experiență, știință și conștiință. În această echipă, experiența generației care la Revoluție avea 30 – 33 de ani s-a unit cu energia generației mai tinere.

Cu toate că în ultima perioadă instituția a trecut prin momente dificile, echipa de procurori militari a avut capacitatea de a supraviețui și de a se regenera neîncetat. A reușit prin forța sa investigativă să obțină cooperarea mai multor instituții ale statului în arhivele cărora se aflau probele concludente și pertinente. A identificat documentele clasificate, realizând astfel tabloul puzzle clar, din punct de vedere juridic, al faptelor și evenimentelor Revoluției române.

Administrarea cu celeritate a unui probatoriu impresionant în mai puțin de trei ani a fost posibilă și datorită unei bune colaborări interinstituționale. În acest sens, doresc să adresez mulţumiri următoarelor instituţii:

1. Ministerului Apărării Naţionale – pentru identificarea, declasificarea şi punerea la dispoziţie a multor documente militare de arhivă;

2. Senatului României – pentru facilitarea declasificării, scanării şi punerii la dispoziţie a Stenogramelor şi raportului Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989;

3. CNSAS – pentru punerea la dispoziţie a informaţiilor necesare aflate în administrarea acestei instituţii;

4. Serviciului Român de Informaţii - pentru identificarea, declasificarea şi punerea la dispoziţie a multor documente militare de arhivă;

5. Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale – pentru sprijinul logistic oferit.

Informații detaliate despre rechizitoriu urmează să primiți prin intermediul unui comunicat de presă care va fi emis în cursul zilei de astăzi.

În încheiere, doresc să prezint public scuzele instituţiei Ministerului Public pentru durata excesivă a anchetei penale.

Totodată, vă rog să îmi permiteți să îmi exprim convingerea că acest demers al procurorilor militari înseamnă mai mult decât sesizarea instanței în vederea stabilirii adevărului judiciar.

Nicolae Iorga spunea că „un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții” și că „istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.”

De aceea, eu cred că soluția emisă este o dovadă de respect pentru memoria eroilor din decembrie 1989 și, în egală măsură, o dovadă de responsabilitate pentru educația generațiilor tinere”.

Ion Iliescu, membru şi preşedinte al C.F.S.N., Gelu Voican Voiculescu, membru C.F.S.N. şi fost vice prim-ministru al Guvernului României, Iosif Rus, fost comandant al Aviaţiei Militare, şi Emil (Cico) Dumitrescu, fost membru CFSN, sunt acuzaţi în dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 de infracţiuni contra umanităţii.

Cercetările au vizat stabilirea situaţiei de fapt în ceea ce priveşte exercitarea directă a prerogativelor puterii de stat şi a luării deciziilor cu caracter politic şi militar de către grupul de decizie politico-militară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale ( C.F.S.N.), format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al apărării) şi Gelu Voican Voiculescu.

Probatoriul administrat, arată Parchetul, a relevat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum şi Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia.

Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român.

"Pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22.12.1989, ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N.. Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare. La rândul lor, cei patru inculpaţi ar fi participat în mod direct la exercitarea de diversiuni şi dezinformări", arată Parchetul General.

 Cercetările vizează faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc..

În acest context, în intervalul 22-30.12.1989 au fost trase aproximativ 12.600.000 de cartuşe.

Psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, 862 de decese, 2.150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00), arată procurorii.

Totodată, aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.

"Probatoriul administrat în cauză relevă că inculpaţii Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din M.Ap.N., fără a interveni pentru stoparea lor", spun procurorii.

Totodată, Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane. La 23.12.1989 a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor tricolore ale elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane. A emis şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste.

De asemenea, Emil (Cico) Dumitrescu, prin apariţiile sale televizate din 22 decembrie 1989 precum şi prin activitatea de conducere şi coordonare în cadrul Comandamentului militar instaurat la etajul XI al Televiziunii Române începând cu data de 22 decembrie 1989, ar fi contribuit în mod direct la manifestarea fenomenului diversionist existent în intervalul 22 – 30 decembrie 1989.

Urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă, a presupus producerea unor rezultate multiple asupra unui număr mare de persoane şi ar fi generat o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile de pe întregul teritoriu al României.

Mai multe articole despre:
Augustin Lazăr