O viață între ac și ață: povestea ultimului cojocar
Într-un sat din Bucovina, un meșteșug vechi de sute de ani încă mai trăiește prin mâinile unui om care nu a renunțat niciodată la pasiunea lui. La 89 de ani, un cojocar continuă să lucreze bundițe din piele, cu răbdare și pricepere, într-o lume în care tot mai puțini mai duc astfel de tradiții mai departe.
Povestea lui arată cum munca, disciplina și dragostea pentru meserie pot ține viu un obicei pe cale de dispariție.
Tradiție dusă mai departe cu mâini bătrâne
Într-o casă din județul Suceava, timpul are alt ritm. Meșterul Ovidiu își începe ziua printre piei, ace și modele care spun o poveste veche de o viață. Spune că a ales să se concentreze pe bundițe, după ani în care a făcut și cojoace.
A învățat meseria de la tatăl său și spune că pe vremuri deveneai meșter doar după ani de muncă și multă disciplină.
Fiecare piesă vestimentară cere timp și răbdare. Nimic nu se face în grabă.
Procesul începe de la pielea crudă și continuă cu etape care necesită o atenție sporită la detalii.
La aproape 90 de ani, bătrânul nu vorbește despre renunțare, ci despre muncă și răbdare. Iar în fiecare bundiță rămâne o parte dintr-o viață întreagă dedicată acestui meșteșug.