Mărturiile care dau totul peste cap! Cine a fost PRIMA MARE DRAGOSTE a lui Eminescu? Poetul le-a spus unor apropiați: "Am fost amorezat cuc de dânsa. I-am făcut și poezii”
O actriță superbă din trupa Pascaly a fost prima mare dragoste a marelui poet național Mihai Eminescu. Poetul însuși a recunoscut la un moment dat că a fost "amorezat cuc" de actrița respectivă, a cărei frumusețe era, se pare, legendară în anii 1868. Ba mai mult, poetul i-a dedicat și câteva poezii muzei sale. Nu este clar nici până în prezent care dintre scrierile sale îi sunt dedicate "gingașei ființe", dar apropiații săi bănuiesc că ar fi vorba despre "La o artistă" și "Amorul unei marmore".
Modul în care s-au cunoscut cei doi este desprins parcă din romanele de dragoste. Astfel, după ce a abandonat definitiv școala din Cernăuți (1866) și a stat o perioadă la Blaj și Sibiu, Mihai Eminescu a mers prin țară alături de trupa Pascaly, relatează Ziare.com.
Din mai până în septembrie 1868, pe vremea când avea 18 ani, el a cutreierat Ardealul și Banatul cu această trupă, fiind sufleor, dar jucând și un mic rol în spectacolul "Răzvan și Vidra". În acea perioadă, s-a îndrăgostit de actriță Eufrosina Popescu.
Poetul și prozatorul Teodor V. Ștefanelli (1849-1920), fostul coleg al lui Mihai Eminescu, a scris despre legătura pe care a avut-o poetul cu această femeie, prezentată ca o adolescentă de 17 ani. Realitatea era însă alta.
“În această trupă se afla o tânără artistă, Eufrosina Popescu, o copilă de o frumusețe rară, care fără voie atrăgea atențiunea publicului asupra ei. Această copilă, care putea să aibă atuncea vreo 17 ani, deși nu era artistă de mâna întâia, devenise, în urma frumuseții și a gingășiei mișcărilor, favorita publicului din Cernăuți și mai cu seamă a studenților. Studenți care-mi spuseră că și Eminescu se află în această trupă susțineau cu toată tăria că Eminescu este amorezat de dânsa și că din cauza ei s-a lăsat de școală și s-a angajat la teatru, însoțind trupa prin Transilvania și Banat”.
Teodor V. Ștefanelli nu a dat însemnătate acestor cuvinte, însă povestea avea să îi fie confirmată ulterior chiar de Eminescu, cu ocazia unei întâlniri avute la Viena în 1870.
După ce au petrecut o seară întreagă, alături și de alți studenți, aceștia au constatat că nu mai au bani suficienți pentru a plăti taxa de portar – ca acesta să vină să le deschidă ușa. Așa că au mai cutreierat străzile până în zorii zilei.
“Eminescu devenii sentimental și-l auzii "O! Eufrosina! Eufrosina!”. Teodor a crezut că Mihai vorbește despre o figură din mitologie. “Vezi că n-a fost figură mitologică, ci chip aieve Eufrosina mea, Eufrosina Popescu”, i-a răspuns Eminescu. Apoi, a continuat: “Da, era foarte frumușel acest drăcușor împelițat. Am fost amorezat cuc de dânsa și nu o pot uita. I-am făcut și poezii”.
Teodor Ștefanelli spune că Eminescu n-a mai dorit apoi să detalieze povestea dintre el și Eufrosina. “Adesea m-am întrebat care pot fi poeziile lui Eminescu dedicate acestei iubite, și mi-am zis că, dacă le-a publicat, nu pot fi altele decât cele ce sunt publicate în anul 1868 în Familia: \"La o artistă\" și \"Amorul unei marmore\"”.
Într-adevăr, povestea dintre Eminescu și Eufrosina a fost confirmată ulterior și de alți apropiați ai poetului. Actrița era însă mult mai în vârstă decât poetul, iar în anii 60 ea era deja trecută de 40 de ani. Reușise însă să rămână o prezență fizică remarcabilă.
George Călinescu, în Viața lui Mihai Eminescu: ”Această Eufrosina era de o rară frumuseţe şi, mai mult graţie atracţiilor fizice, izbutise să se facă iubită de public. Actriţă de mâna a doua, ea nu e o vestală, are amanţi care o întreţin şi nu respinge nici dragostea romantică a lui Eminescu”.